Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere. - Osho

miercuri, 20 august 2014

Cum functioneaza Ho’oponopono in relatii

choosing-the-pizza-150x108
Cu un an in urma, am ajuns la punctul  in care nu ma mai puteam intelege deloc cu sotia mea. Era dificil sa cadem de acord chiar şi pentru a alege ce fel de pizza sa comandam pentru cina. In acel moment am stiut că am nevoie de ajutor.
Fara a mai pierde timpul, am contactat o prietena din Nicaragua care are experienta in lucrul cu cuplurile. I-am trimis un email si i-am pus urmatoarea intrebare: “Ce tehnica pot folosi pentru a – mi intelege sotia? Am nevoie de antrenament inainte de a – mi pierde rabdarea; cat cereti  pentru consultatii prin   telefon sau email?”
Ea a raspuns la mail-ul meu  mentionand ca am pus o problema  serioasa la care nu se poate da un raspuns imediat. Avea nevoie de mai multe detalii referitoare la  aspectele care au cauzat problemele si m-a  intrebat care a fost aportul meu.
I-am explicat ca, practic am nevoie de ajutor pentru a gasi calea corecta de a gestiona si de a ma comporta fata de energiile negative pe care le resimt atunci cand sotia mea este suparata. Uneori nu am putut intelege reactia ei la cateva intrebari simple pe care i le-am pus, si sincer, nu am fost constient cum am cauzat aceasta. Prietena mea a trebuit să participe la un congres in Guatemala si chiar a trebuit sa astept sa – mi raspunda, pentru a continua consultatia mea.
In cele din urma, am primit un e-mail de la ea dar  nu a menţionat nimic despre cererea mea. In schimb,a trimis o frumoasa prezentare in power point despre El  Arte y las callar Máscaras Venecianas (arta tacerii si a mastilor venetiene) lunei liste de destinatari. Mesajul ei spunea: “arta tacerii ne face mai intelepti, si arta vorbitului atunci cand este cazul ne face prieteni”.
Unul dintre destinatarii din acest e-mail nu a putut deschide fisierul atasat si a cerut ajutor restul membrilor din lista. Nu cunosteam aceasta persoana, dar cu toate acestea i-am facut favoarea si i-am am trimis o atasare. Ea a fost foarte recunoscatoare si am pastrat legatura.
Intr-o zi ea mi-a trimis informatii despre Ho’oponopono in limba spaniola. Acestea erau bogate in continut si era si o colectie realizata de catre un artist brazilian despre această metoda de rezolvare a problemelor. Cu toate acestea, nu am putut inţelege cum s-o aplic.
Apoi mi-a recomandat o carte a lui Mabel Katz “Cea mai usoara cale”. Am cautat pe internet si am vazut ca Mabel Katz şi Dr. Hew Len intentionau sa tina o teleconferinta. Nu am ezitat nici un pic m-am inscris si eu.
In acelasi timp am citit despre Ho’oponopono cat de mult am putut. Aceasta  prietena din Costa Rica mi – a  oferit un sprijin mare prin furnizarea de informaţii pe care le puteam acumula inainte de aceast seminar. Cand am primit vesti de la Joanie despre conferinta, una dintre recomandari a fost sa curatinainte, in timpul si dupa” seminar. Toate acestea erau noi pentru mine.
Ea mi-a furnizat unele unelte. Am fost foarte incantat ca am posibilitatea de a participa si de a avea acces la invatatori ca Dr. Hew Len si Mabel Katz. In timpul conferintei am continuat sa spun in mintea mea “Te iubesc” pentru a avea mai multa claritate. Astfel am avut doua introspective foarte importante in ceea ce priveste relatiile:
  • Prima a fost atunci cand a declarat Mabel ca relatia perfecta nu este cea in care sunteti de acord cu tot, ci cea care va indica unde sa curatati. I-am spus ca asta este ceea ce sotia mea face, oferindu-mi astfel ocazia de a curata si ii sunt recunoscator pentru asta.
  • Cea de a doua de la Dr. Hew Len, care a aratat ca cea mai importanta relatie este cea  pe care o avem cu noi insine. Acest concept mi – a schimbat felul de a gandi  si am inceput sa ma concentrez asupra mea in loc sa incerc sa inteleg ce se intampla cu sotia mea.
Cand conferinta s-a terminat, m-am simtit liber! A fost intr-adevar minunat  chiar daca nici una din intrebarile mele proprii nu au primit un raspuns specific. Am primit raspunsul pe care–l vroiam atunci cand altcineva a avut posibilitatea de a pune o intrebare.
Deasemenea am primit raspunsul pe care–l asteptam de la prietena mea, atunci cand am intrebat de ce “metoda” am nevoie pentru a – mi intelege sotia. Intr-un fel simt ca am cerut din toata inima si Universul mi – a raspuns. “Ho’oponopono este metoda pe care o cauti.”
De cand cu aceasta conferinta, am devenit cursantul lui Mabel si al Dr. Hew Len.
Sotia mea nu stie despre Ho’oponopono, si asta este OK. Eu nu pot face presiuni asupra ei sa foloseasca aceasta tehnica daca ea nu prezinta interes sau nu este inspirata sa faca acest lucru.
Aceasta nu reprezinta insa o restrictie pentru mine s–o aplic. In scopul de a curata am urmat recomandarea lui Mabel.  De exemplu, daca sotia mea se supara indifferent de motiv si ma deranjeaza asta, privesc direct in ochii ei si repet  in mintea mea : “Imi pare rau. Te rog sa ma ierti pentru tot ceea ce este in mine care a creat aceasta problema. Te iubesc. Multumesc. “
Daca in continuare simt discomfort, continui sa repet in mintea mea :”Te iubesc. Mulţumesc “, pana ce discomfortul dispare.  Indiferent ce ii spun eu ei sau ce imi spune ea mie, dupa acest proces de curatare totul este magic, divin, si se pare ca in sfarsit  comunicarea este restabilita de la suflet la suflet. Acest lucru este uimitor si tot ceea ce trebuie sa fac este sa lucrez cu mine insumi.
Cealalta unealta Ho’oponopono pe care o folosesc este Apa Albastra Solarizata. De indata ce am invatat cum sa o prepar, am luat doua sticle albastre umplute cu apa de la robinet şi le-am pus la fereastra mea. Am plecat pentru o zi si le-am pus in frigider intr-un recipient pe timp de noapte. Eu beau cel puţin o sticla pe zi. Copiii mei mi-au cerut  sa dublez cantitatea, deoarece au inceput si ei sa bea si  le place.
Este important sa mentionez ca folosesc de asemenea si cupa indigo, metoda care mi – a fost recomandata de Dr. Hew Len. Mental pun toate problemele, inclusiv cele legate de relatie, intr-un castron indigo suspendat deasupra vulcanului Haleakala din Hawaii. Apoi mental schimb tot continutul vasului de la indigo la albastru de gheata si apoi la alb. A doua zi ma simt foarte odihnit.
Cum stiu ca aceasta functioneaza in cazul relatiei mele? Ei bine, recunosc ca nu exista o relatie perfecta, insa atunci cand sotia mea mi-a spus “iti multumesc pentru ca esti tipul cu care m-am casatorit”, m-am simtit foarte bine.
Pe de alta parte, putem cadea de acord si ne putem face planuri de viitor. Faptul ca anul trecut eu si sotia mea am facut o excursie de cinci zile de vacanţa in Caraibe, dupa multi ani de daruire copiilor nostri, a fost cu adevarat minunat. De asemenea, am facut o excursie in tara noastra de origine, cu copiii nostri si fost o experienta minunată pentru intreaga familie.
Saptamana trecuta, cand Mabel mi-a cerut sa scriu ceva despre cum Ho’oponopono ma ajuta in relatia mea, am avut un incident despre bani, cu sotia mea. M-am simtit atat de rau, şi pentru o clipă mi-am spus: “cum ii voi spune  lui Mabel ca Ho’oponopono functioneaza si ma ajuta in relatia cu sotia daca nu ma simt fericit acum?
Era foarte clar pentru mine ca acest gand nu provenea din inspiratie ci din datele stocate in memoria mea care au cauzat problema. Stiam ca trebuia sa ma detasez (sa curat). In noaptea aceea mi-am dedicat o buna parte din timp pentru a curaţa si doar mental spuneam: “Te iubesc, Mulţumesc “. Fara nici un fel de asteptari (foarte important!). Inainte de culcare am folosit  cupa indigo pentru a şterge toate problemele mele. A doua zi m-am apropiat de sotia mea si i-am spus direct: “Imi pare rau, te rog sa ma ierti pentru crearea problemei. Te iubesc.  Multumesc”.  S -a uitat la mine, m -a imbratisat şi a spus: “Imi pare rau, te rog iarta-ma pentru ceea ce am făcut.
Atunci acel zid imaginar care ne despartea, a disparut dupa incident. Pur si simplu s-a dizolvat iar toate sentimentele negative au disparut asa ca, acum pot sa afirm ca Ho’oponopono functioneaza pentru mine si ma ajuta in relatia mea.
Sunt constient ca mai am mult de curatat. Diferenta este ca acum am metoda necesara pentru a o face. Fac tot ceea ce pot face ca fiinta umana. Restul  depinde de Dumnezeu.
Imi pare rau. Te rog sa ma ierti. Te iubesc. Multumesc.
Isaac

luni, 18 august 2014

Feriţi-vă fără încetare să manifestaţi nu contează ce formă de orgoliu, în cadrul relaţiilor amoroase

Motto: „În cadrul cuplului în care există iubire adevărată, nu există orgoliu,
în cadrul aşa-zisului cuplu în care există mai mereu orgoliu, nu există iubire adevărată.
Fiinţa umană care manifestă orgoliu în cadrul cuplului dovedeşte în felul acesta că în realitate nu iubeşte.“ 
 
Orgoliul
   este un mare duşman al iubirii. În orice relaţie de iubire orgoliul este, aproape de fiecare dată, o periculoasă otravă. De fiecare dată când apare şi se manifestă, orgoliul este o emoţie tentantă, falsă, chinuitoare şi periculoasă, care de fapt reprezintă un obstacol major în calea creşterii şi înfloririi unei iubiri frumoase, profunde şi adevărate.
 
 
Orgoliul este o emoţie chinuitoare şi penibilă care este în legătură cu egoul nostru şi pe care o manifestăm mai ales atunci când ni se pare că ne este imposibil să ne exprimăm în mod profund şi sincer adevăratele sentimente.
 
Feluritele forme de orgoliu apar,
-fie atunci când în noi se dezlănţuie şi apoi se amplifică impulsul de a ne despărţi de celălalt, cu toate că simţim că între noi există o puternică iubire care ne leagă,
-fie atunci când simţim că iubim şi această constatare ne sperie şi dorim să fugim cât mai repede de manifestarea acelei iubiri copleşitoare,
-fie atunci când, în mod prostesc, considerăm că nu suntem la înălţimea aşteptărilor celuilalt,
-fie atunci când, gândind într-un mod aberant, considerăm că nu suntem pregătiţi pentru a ne angrena în acea relaţie amoroasă, cu toate că aceasta nu este adevărat,
-fie atunci când nu avem aproape deloc încredere în noi înşine, mai ales din cauza faptului că ne imaginăm, în mod aberant, că celălalt nu ne place şi nu ne poate iubi din cauza unor defecte reale sau presupuse care, de fapt, sunt minore şi pe care adeseori celălalt nici măcar nu le observă,
-fie din cauza presupusei absenţe a anumitor reuşite, care în realitate pentru celălalt sunt neesenţiale,
-fie din cauza stării noastre precare de sănătate,
-fie din cauza unor complexe de inferioritate legate de poziţia socială, de haine, de propria locuinţă, de locul de muncă sau de profesie,
-fie din cauză că ne credem prea graşi corporal.
Tot ceea ce ne rămâne atunci când renunţăm la iubire din aceste motive pe care le-am enunţat anterior şi chiar şi din altele, pe care nu le-am descris, este orgoliul.
 
Orgoliul ne face să rezistăm cu îndârjire iubirii, atunci când ea apare în fiinţa noastră şi începe să crească, orgoliul este cel care ne impulsionează să fugim dintr-o relaţie în care simţim că există iubire reciprocă şi să ne continuăm singuri şi goi drumul, luptând cu îndârjire împotriva stării de iubire pe care o simţim. Imboldurile insidioase ale orgoliului ne fac adeseori să îl părăsim pe celălalt chiar şi când relaţia de iubire există şi este copleşitoare, orgoliul ne face să dorim fulgerător şi adeseori aberant să ne despărţim de celălalt din cauza unor fleacuri copilăreşti insignifiante. Trezirea reciprocă a orgoliilor în relaţiile amoroase profunde şi frumoase face să apară şi să se exacerbeze o mulţime de probleme, tensiuni şi dificultăţi în relaţiile de cuplu..
 
Pericolele orgoliului sunt cu atât mai mari dacă apariţia unei stări de orgoliu la unul dintre cei doi iubiţi generează apoi, prin declanşarea unei stări specifice de rezonanţă, o reacţie similară sau în unele cazuri chiar mai puternică, în celălalt iubit. Mai ales atunci ar trebui să fim conştienţi de fenomenele tainice de inducţie în cuplu, pe care orgoliul nostru dezlănţuit le provoacă în celălalt sau pe care orgoliul exacerbat al celuilalt le declanşează la scurt timp după aceea în fiinţa noastră, trezind orgoliul nostru. Şi aici trebuie să avem de fiecare dată în vedere că întotdeauna orgoliul declanşează şi atrage după sine, prin rezonanţă, orgoliul.
 
Energiile penibile, chinuitoare, subtile ale stărilor de orgoliu generează prompt în celălalt activarea unor stări similare. Acesta este un pericol major pe care orgoliul îl reprezintă în relaţiile amoroase. Atât timp cât cealaltă fiinţă cu care suntem angrenaţi în relaţia amoroasă nu a atins eliberarea spirituală, este normal ca dezlănţuirea noastră de orgoliu să activeze, ca prin farmec, în universul său lăuntric, propriul său orgoliu. Tocmai de aceea vă sfătuim săînţelegeţi înainte de toate elementul cheie pe care trezirea şi amplificarea stărilor de orgoliu îl presupune.
 
Tot aşa cum abisul atrage abisul, tot aşa cum iubirea atrage iubirea, orgoliul dezlănţuit atrage la rândul său orgoliul. Acesta este un cerc vicios care, odată declanşat, provoacă în fiinţa noastră o mulţime de dificultăţi.
 
Acest proces de declanşare a orgoliului poate însă să aibă loc şi invers: orgoliul care se trezeşte şi se amplifică în celălalt să provoace apoi în noi înşine trezirea şi amplificarea propriului orgoliu.
Aici se cuvine să amintim că şi în cazul trezirii şi amplificării stărilor de gelozie procesul este similar: gelozia noastră dezlănţuită trezeşte şi intensifică gelozia celuilalt sau invers, gelozia celuilalt trezeşte şi dinamizează propria noastră gelozie. Ştiind toate acestea, trebuie să dăm dovadă de luciditate şi detaşare şi să nu ne lăsăm angrenaţi în acest carusel periculos al dificultăţilor şi al problemelor aproape fără de sfârşit pe care le generează orgoliul în universul nostru lăuntric.
 
Totodată, atunci când se manifestă în celălalt orgoliul, trebuie să veghem şi să nu ne lăsăm influenţaţi de otrava din el, refuzând să dăm curs trezirii şi amplificării propriilor noastre stări de orgoliu. Dat fiind faptul că această cunoaştere a proceselor tainice de rezonanţă ne conferă o mare putere, este tocmai de aceea indicat să fim lucizi şi să discutăm cu celălalt despre ceea ce se produce în universul său lăuntric, făcându-l astfel să înţeleagă pericolele care vor urma prin declanşarea şi amplificarea stării de orgoliu în el.
 
În  cazul în care noi ne confruntăm cu această stare, este foarte bine atunci când remarcăm trezirea şi amplificarea orgoliului să ne retragem cât mai repede din prezenţa fiinţei iubite, să luăm pauză două-trei zile, explicându-i eventual sincer ceea ce se produce în noi şi apoi trebuie să declanşăm lupta pentru a triumfa asupra acestor stări penibile şi otrăvitoare care au tendinţa să ne acapareze.
 
În  orice formă de orgoliu cu care ne confruntăm în relaţia de cuplu, atât la noi cât şi la celălalt, antidotul esenţial este umilinţa, bunătatea, iubirea necondiţionată şi compasiunea.
Mai ales în astfel de momente, de îndată ce ne trezim şi ne amplificăm umilinţa, bunătatea, luciditatea, compasiunea, avem toate şansele să câştigăm lupta, anihilând orice stare de orgoliu care apare.
 
Atunci când lăsăm să se trezească şi să se amplifice în fiinţa noastră orgoliul, facem totodată să scadă foarte mult şansa de a iubi intens, profund şi fără margini. Trebuie să ştim că acolo unde există un orgoliu puternic nu poate să apară şi să înflorească o mare şi o adevărată iubire. Mai ales atunci când creşte şi se exacerbează, devenind o trăsătură predominantă de caracter, orgoliul reprezintă, aproape de fiecare dată, un atribut periculos, otrăvitor în universul nostru lăuntric, datorită faptului că el ridică o barieră foarte solidă între fiinţa umană şi iubire. Tocmai de aceea este foarte important să ne dăm seama că acolo unde există un orgoliu puternic, nu poate să existe şi să înflorească o mare şi copleşitoare iubire adevărată.
 
-Orgoliul face să fie aproape imposibilă prietenia,
-orgoliul exacerbat împiedică vindecarea rănilor sufleteşti,
-orgoliul ne închistează şi ne impulsionează să evităm, sub diferite motive aberante, o relaţie amoroasă în care simţim că există iubire reciprocă,
-orgoliul ne face să nu ne cerem iertare atunci când greşim în cadrul unei relaţii de cuplu, -orgoliul ne paralizează elanurile sublime, minunate şi ne face să ne comportăm într-un mod penibil, rigid şi nesatisfăcător,
-orgoliul ne impulsionează tiranic să fugim de o îmbrăţişare plină de iubire sau de un sărut,
-orgoliul ne împiedică să ne dăruim într-un mod total şi necondiţionat într-o relaţie de iubire în care celălalt ni se dăruie plin de adoraţie şi abnegaţie,
-orgoliul ne face să repurtăm triste şi penibile victorii, care în final ne fac să ne descoperim goi, singuri şi aproape de fiecare dată nefericiţi
şi, ceea ce este cel mai important de reţinut,
-orgoliul exacerbat ne împiedică să trăim plenar, profund şi din ce în ce mai des miracole în relaţia noastră amoroasă.
 
Privind din punct de vedere ocult, de îndată ce în fiinţa umană se trezeşte o stare de orgoliu, ea începe totodată instantaneu să rezoneze cu tărâmurile tainice infernale din lumile de dincolo.
Analogic vorbind, prin acceptarea unei stări de orgoliu, deschidem uşa pentru ca, în propriul nostru univers lăuntric, să intre cohorta demonilor şi a spiritelor satanice. Apoi, de îndată ce am căzut la acest important test spiritual, orgoliul creşte, creşte şi se exacerbează la nesfârşit. Ştiind aceasta, merită să ne amintim că ceea ce l-a pierdut pe Lucifer şi l-a făcut să cadă în abis a fost orgoliul. Tocmai de aceea, trebuie să fim conştienţi că, atunci când în fiinţa noastră se trezeşte şi se amplifică orgoliul, intrăm totodată fulgerător în rezonanţă cu tărâmurile subtile ale lui Lucifer şi astfel facem ca în universul nostru lăuntric să se trezească, să se dinamizeze şi să se amplifice infernul. În felul acesta infernul se trezeşte şi continuă să existe în propria noastră fiinţă.
În cazul în care infernul se trezeşte în celălalt, îl putem contempla cu luciditate, detaşare şi compasiune. Ceea ce este esenţial atunci este să îl punem şi pe celălalt în gardă, referitor la situaţia periculoasă, tragică în care există şi se complace.
 
De fiecare dată când în cadrul unui cuplu amoros o fiinţă umană acţionează mânată de orgoliu,
-sub pretextul că ea merită un tratament mai bun,
-că ea merită un loc privilegiat,
-că ea este mai importantă decât celălalt,
-că ea este cea care trebuie să-l domine pe celălalt
-sau atunci când consideră, pe nedrept, că nu i se acordă o foarte mare atenţie sau că nu i se oferă o imensă iubire, cu toate că ea nu merită aceasta datorită orgoliului ei exacerbat,
o asemenea fiinţă umană nu mai este capabilă să perceapă darurile care i se fac, devine insensibilă şi refractară la frumuseţile clipei prezente care întotdeauna este irepetabilă şi, izolându-se faţă de energiile tainice ale iubirii, se închistează şi se blochează, împietrindu-se sufleteşte.
 
În sfera afectivă, relaţională, intimă orgoliul măreşte, în scurt timp, distanţa care începe astfel să îi separe pe cei doi iubiţi. În  astfel de situaţii, atât unul cât şi celălalt se simt izolaţi, se simt singuri, se simt înstrăinaţi, se simt alienaţi.
 
 În cazul în care această exacerbare a orgoliului apare numai la unul dintre cei doi, această stare este trăită acut doar de acela care a deschis larg poarta orgoliului în fiinţa sa.
 
Atunci când ambii iubiţi hrănesc şi fac să crească în universul lor lăuntric orgoliul, stările pe care le-am descris anterior devin extraordinar de puternice şi sunt devastatoare pentru relaţia lor amoroasă. În astfel de cazuri, la scurt timp după aceea, cei doi ajung la concluzia că trebuie să se despartă. Fructele amare şi otrăvite ale orgoliului provoacă în final o inevitabilă despărţire. Ştiind aceasta, trebuie să ne dăm seama că, în relaţiile amoroase, principalul duşman al iubirii este, aproape de  fiecare dată, orgoliul.
 
Este important să reţinem că fiinţa umană care doreşte să fie tratată întocmai ca un leu orgolios şi „maiestuos“, chiar dacă va fi tratată astfel, mai devreme sau mai târziu ea va rămâne, de fiecare dată, singură.
 În loc să îşi arate cu o deplină sinceritate toate aspectele sensibile şi vulnerabile în faţa fiinţei iubite, dăruindu-se cu totul şi dezvăluindu-i atât calităţile şi puterile, cât şi toate slăbiciunile sale, deschizându-se profund şi plenar în faţa energiei magice, misterioase a iubirii pe care fiinţa iubită o revarsă asupra sa, o asemenea fiinţă umană plină de orgoliu va prefera să joace, cel mai adesea, rolul cel straniu al vrăjitorului din Oz, obişnuindu-se să se umfle mai mereu în pene.
Într-un asemenea caz, este important să ne dăm seama că o complacere în această bizară ipostază nu o va ajuta în ultimă instanţă decât să-şi întreţină şi să-şi exacerbeze propriile iluzii, propriile vanităţi penibile şi efemere.
 
 
Mai ales când se află în această situaţie, a trezirii şi exacerbării orgoliului, fiinţele umane confundă de multe ori „fericirea“ cu „orgoliul exacerbat“, bucurându-se într-un anume fel pervers şi egotic de acele situaţii sau chiar de acele fiinţe umane care le iubesc sincer şi adeseori se sacrifică în mod conştient, dar care, în realitate, le satisfac egoul.
 Privind mai ales din acest punct de vedere, se poate spune că orgoliul exacerbat trezeşte în fiinţa umană o anumită bucurie stranie, perversă.
 În realitate însă, dacă este privit cu luciditate şi detaşare în ipostaza sa de atitudine emoţională ciudată, dizarmonioasă, orgoliul exacerbat reprezintă opusul stării adevărate de bucurie. Departe de a face să apară în fiinţă o bucurie reală, în realitate el nu face altceva decât să se gratuleze (să se laude) şi să se proslăvească pe el însuşi. Aşa cum am arătat anterior, într-un astfel de caz orgoliul atrage după sine orgoliul.
De îndată ce ne obişnuim cu acest orgoliu exacerbat, el devine apoi, în mod insidios, a doua noastră natură.
 De îndată ce se lasă pradă orgoliului său exacerbat, aşa-zisul yoghin încetează să mai beneficieze de starea de YOGA.
 
Adevărata bucurie, pură, intensă şi sublimă nu poate fi concepută fără libertate.
Este însă esenţial să ne dăm seama că libertatea este, de fapt, necesitatea înţeleasă. Dacă fiinţa umană care doreşte să cunoască din plin şi profund bucuria este fără încetare plină de un imens orgoliu exacerbat, sunt întrunite astfel toate şansele ca ea să nu o cunoască niciodată.
 
Nu este deloc întâmplător că orgoliul sau trufia este considerat în Biblie ca fiind unul dintre cele şapte păcate fundamentale.
Opuse orgoliului sunt întotdeauna umilinţa, bunătatea, blândeţea, iubirea, compasiunea.
Între toate acestea, umilinţa este însă esenţială.
 
Nu întâmplător, în învăţătura divină a lui Iisus ni se spune: „Acela care se va semeţi, fiind plin de orgoliu, va fi coborât în abisurile infernului. Acela care se va coborî, fiind plin de umilinţă şi smerenie, îi va fi întotdeauna plăcut Tatălui Ceresc şi astfel el se va înălţa către DUMNEZEU TATĂL.“
 
 
CONCLUZII
 
Ştiind toate acestea, este tocmai de aceea important să vă feriţi fără încetare de pericolele îngrozitoare ale orgoliului, ajutându-i totodată şi pe ceilalţi să înţeleagă pericolele grave cu care se confruntă în cazul trezirii şi exacerbării orgoliului.
 
   -Mai ales în relaţiile amoroase, evitaţi în permanenţă apariţia oricărei forme de orgoliu. În cazul în care observaţi că orgoliul se trezeşte în fiinţa iubită, puneţi-o neîntârziat în gardă asupra pericolelor orgoliului şi faceţi-o să înţeleagă consecinţeledezastruoase pe care orgoliul le va avea asupra relaţiei amoroase.
 
   -Atunci când orgoliul are tendinţa să se trezească în propria fiinţă, retrageţi-vă neîntârziat din preajma fiinţei iubite şi declanşaţi o luptă acerbă şi curajoasă împotriva lui, urmărind să-l anihilaţi complet. Atât în relaţiile cu ceilalţi, cât şi în relaţiile de cuplu, feriţi-vă fără încetare de cursele şi otrăvurile pe care orgoliul le face să apară.
 
 
În concluzie, orgoliul vă poate proteja într-un mod iluzoriu şi bizar demnitatea, ferind-o de judecăţile şi de condamnările de care vă temeţi adeseori, dar nu uitaţi că până la urmă, mai devreme sau mai târziu, nu veţi rămâne cu nimic altceva în afara orgoliului vostru exacerbat.
 
Dat fiind faptul că vă pune într-o tainică stare de comuniune şi rezonanţă cu infernul, chinurile pe care le veţi trăi datorită exacerbării orgoliului vor fi permanente. Suferinţele şi tensiunile pe care orgoliul vi le va genera nu vor avea sfârşit decât atunci când veţi renunţa la el, transformându-vă într-un mod profund şi fundamental.
 
Fragment din lucrarea SECRETE AMOROASE ESENŢIALE PENTRU CUPLURILE YOGHINE CARE ASPIRĂ SĂ FIE FERICITE (capitolul 8)

vineri, 1 august 2014

Femeia este extraordinară în creaţia lui Dumnezeu!



Femeia trebuie cu orice chip respectată, pentru că dacă Dumnezeirea ar întreba omenirea: “Ce este în omenire?”, n-ar întreba paternitatea, ci maternitatea!
“Femeie” înseamnă “împărăteasă dăruitoare”. Femeia, dacă zici că-i slabă, totuşi, din momentul în care te-ai angajat să te numeşti soţ, nu te poţi numi soţ decât lângă o soţie. Trebuie să o pui pe tron, cu orice chip! Să nu se mai vadă în femeie numai un scop meschin sau un lucru de caznă. Femeia este extraordinară în creaţia lui Dumnezeu! Daţi-vă seama că destinul întregii omeniri depinde de cuvântul Fecioarei Maria, libere: Fie mie după cuvântul Tău. Şi s-a schimbat destinul întregii omeniri, şi chiar al lui Dumnezeu în lume. Maica Domnului este o femeie care a deschis porţile fericirii, libertăţii şi veşniciei în lume. Femeia trebuie cu orice chip respectată, pentru că dacă Dumnezeirea ar întreba omenirea: “Ce este în omenire?”, n-ar întreba paternitatea, ci maternitatea! Deci, femeia joacă un rol primordial în ceea ce priveşte creaţia lui Dumnezeu, bărbat şi femeie. Putem noi, oare, să desprindem o Taină atât de importantă de cuvintele Mântuitorului: Fără de Mine nu puteţi face nimic? Acestea sunt cuvinte dumnezeieşti şi tot ce a spus Hristos este adevărat. Lumea creştină dacă ar fi atentă numai la aceeste cuvinte, ar fi mult mai controlată şi s-ar descoperi mai repede ori valorile, ori defectele. Pentru că El este Viţa şi noi suntem mlădiţele. Poate mlădiţa să rodească fără Viţă? Maica Domnului reprezintă neamul omenesc. Femeia nu trebuie văzută ca o roabă. Pentru că, deşi spunem în rugăciunile Tainei Cununiei că femeia trebuie să se supună bărbatului, acesta din urmă trebuie să fie atent că i se spune, tot în aceeaşi rugăciune, că trebuie să o iubească. Dacă nu o “iubeşte”, soţia nu o să-l asculte. Bărbatul dacă nu ascultă de acest cuvânt se face răspunzător de îndărătnicia femeii. Deci, trebuie să o iubească cu orice chip. (…) Cuvântul femeie trebuie, cu orice chip, mult mai respectat, pentru că, vă repet, cuvântul femeie înseamnă “împărăteasă dăruitoare” şi dăruire este toată Scriptura.
(Părintele Arsenie Papacioc, Despre viața de familie și diverse probleme ale lumii contemporane, Editura Sophia, 2011, pag. 59-62)

http://www.doxologia.ro/

marți, 29 iulie 2014

Înălţarea în iubire este un proces spiritual. Căderea în iubire este un proces biologic

Să te îndrăgosteşti este atât de uşor. Este ca şi cum ai cădea într-o groapă; să ieşi din ea este mult mai greu. Va trebui însă să ieşiţi, căci atunci când iubirea dispare, groapa devine un iad.

Din vechea poveste de iubire nu mai rămân decât certurile, cicălealea şi tot felul de răutăţi venite din ambele părţi. Nimeni nu doreşte să îşi rănească partenerul sau partenera, dar din cauză că se simte el însuşi rănit, îl (o) răneşte la rândul lui, proiectându-şi nefericirea asupra sa. Cel mai bun moment de a mă întreba ce aveţi de făcut nu este acesta, ci cel în care începeţi să vă îndrăgostiţi, când nu aţi căzut în groapă. Să te înalţi pe aripile iubirii este cât se poate de uşor, iar ieşirea dintr-o asemenea relaţie devine infinit mai uşoară, căci te ajută forţa gravitaţiei. Să cazi este uşor; de aceea aveţi grijă ca acesta să fie pasul doi; pasul unu trebuie să fie urcuşul. Aţi făcut deja pasul cel simplu; acum urmează cel dificil. Sunteţi nevoit să suportaţi toate aceste lacrimi şi toate aceste conflicte, dar nimic nu va mai putea readuce înapoi iubirea.
Trebuie să înţelegeţi un lucru simplu: iubirea aceea de care vorbeşti nu poate fi controlată. Ai căzut în ea. Nu te-ai putut împotrivi la vremea respectivă acestui proces. Pur şi simplu s-a întâmplat. Dar iubirea este ca o briză uşoară – vine şi pleacă. Acesta nu este un lucru rău, căci dacă ar rămâne pe loc, ar deveni stagnantă.
Ar trebui să faceţi amândoi un efort pentru a înţelege că deşi iubirea a dispărut, nu aveţi nici un motiv să vă urâţi reciproc, căci nici unul dintre voi nu este vinovat de distrugerea iubirii. Nici unul dintre voi doi nu a creat iubirea. Ea a venit şi a plecat, la fel ca o briză, iar dumneavoastră v-aţi bucurat de aceste momente. Fiţi recunoscători şi ajutaţi-vă reciproc să ieşiţi din groapă. Atunci când te afli în groapă, nu ai altă cale. Bărbatul ar trebui să-şi dovedească buna creştere, oferindu-şi umerii pentru a ajuta femeia să iasă prima din groapă. La sfârşit, se va descurca el cumva, căci este mai puternic.
[...] Nu cădea niciodată în dragoste (fall în love); ridică-te în iubire. Iar ridicarea pe aripile iubirii înseamnă să înveţi, să te transformi, să te maturizezi. În ultimă instanţă, ea vă ajută să creşteţi, iar două persoane adulte nu se ceartă niciodată. Ele încearcă să se înţeleagă una pe cealaltă, să îşi rezolve problemele.
Cine încearcă să se înalţe în iubire nu mai cade, căci înălţarea presupune un efort personal, iar iubirea născută din acest efort poate fi controlată. Căderea în iubire nu presupune nici un efort. Când cazi în iubire, ceva se rupe. De aceea, cu cât această iubire dispare mai repede, cu atât mai bine. În caz contrar, rişti să fii prins în o mie şi una de capcane. Din cauza lor este atât de dificil să te desparţi mai târziu de fostul partener de cuplu.
Când cazi în iubire, nu îţi mai pui întrebări. Atunci când te îndrăgosteşti nu par să existe probleme, dar când încerci să te desparţi, toate experimentele prin care ai trecut în timpul lunilor şi anilor în care aţi stat împreună – şi care la vremea respective au reprezentat un mare dar din partea naturii – devin nişte obstacole.
Voi vă faceţi tot felul de promisiuni… Nu se pune problema că aţi minţit sau că aţi încearcat în mod conştient să vă înşelaţi. În momentele de iubire aceste promisiuni par să vină direct din inima voastră, dar când aceste momente dispar… şi este obligatoriu să dispară, căci povestea voastră de iubire a fost o cădere, şi nimeni nu poate rămâne în această stare o veşnicie, cineva trebuie să se ridice din nou. În momentul în care despărţirea se apropie, toate aceste promisiuni devin nişte obstacole.
Înălţarea în iubire este un proces spiritual. Căderea în iubire este un proces biologic. Biologia este oarbă. De aceea se spune că iubirea este oarbă. Iubirea de care vorbesc eu nu este însă oarbă şi poate fi cu uşurinţă practicată de oricine. Nu trebuie decât un mic efort…
Iubirea trebuie să se nască din tăcere, din luciditate… Ea nu înlănţuie niciodată. Cum ar putea crea iubirea nişte cătuşe pentru persoana iubită? Dimpotrivă, ea conferă libertate din ce în ce mai mare. Cu cât iubirea devine mai puternică, cu atât mai mare devine această stare de libertate; cu cât mai mult accepţi persoana partenerului aşa cum este, nu mai încerci să schimbi această persoană.
Una din cele mai dramatice probleme ale lumii în care trăim se datorează faptului că îndrăgostiţii încearcă să schimbe persoana pe care o iubesc. Ei nu înţeleg că dacă aceasta se va schimba, iubirea lor va dispărea, căci ei s-au îndrăgostit de ea aşa cum arată acum, nu într-o altă ipostază.
Înălţarea în iubire îţi permite să înţelegi că fiecare are dreptul la propriul său teritoriu, pe care tu nu ai dreptul să-l încalci. Dacă iubirea echivalează cu libertatea, necesitatea despărţirii dispare. Ideea separaţiei apare numai atunci când vezi că te transformi într-un sclav, căci nimănui nu-i place sclavia.
[...] Uitaţi tot ce v-aţi promis reciproc. Acele lucruri au fost adevărate la vremea când au fost rostite, dar timpul le-a schimbat. Dumneavostra înşivă v-aţi schimbat. Vă aflaţi amândoi la o intersecţie, gata să o apucaţi în direcţii diferite. Poate că nu vă veţi mai întâlni niciodată. De aceea, despărţiţi-vă într-o manieră cât mai nobilă. Dacă veţi înţelege că despărţirea este absolut necesară, indiferent de maniera în care se va produce, atunci de ce să nu o faceţi cu graţie? Aţi putea trăi în amintirea celuilalt, la fel cum şi el ar putea trăi în amintirea voastră. Într-un fel, momentele trăite împreună vor continua să se îmbogăţească de-a pururi. Dar pentru asta, va trebui să vă despărţiţi frumos.
Acest lucru nici măcar nu este dificil, dacă aţi înţeles ce este iubirea – care este un fenomen într-adevăr dificil.

V-aţi îndrăgostit fără să vă gândiţi, dar aţi înţeles foarte rapid că iubirea a dispărut. Acceptaţi acest adevăr şi nu vă învinovăţiţi reciproc, căci nimeni nu este responsabil. Ajutaţi-vă unul pe celălalt şi despărţiţi-vă prieteni.
Atunci când se despart, foştii iubiţi devin de multe ori duşmani. Ciudat mod de a-ţi arăta recunoştinţa. Cei doi ar trebui să rămână prieteni. Când iubirea se transformă în prietenie, sentimentele de vinovăţie dispar, la fel ca şi senzaţia că ai fost înşelat, exploatat. În realitate, nu se pune problema de exploatare. Pur şi simplu, aţi fost orbit de energia biologică.
Eu vorbesc de alt tip de iubire. Aceasta nu se încheia într-o relaţie de prietenie, ci începe printr-o asemenea relaţie. Ea începe în tăcere, în luciditate. Această iubire este propria voastră creaţie, deci nu este oarbă. O asemenea iubire poate dura de-a pururi, devenind din ce în ce mai profundă. Sensibilitatea ei este imensă. Cel care practică acest tip de iubire simte nevoia partenerului înainte ca acesta să înceapă să vorbească. [...] aceşti oameni nu mai trebuiau să îşi vorbească.  Totul se desfăşura prin sincronicitate. Dacă persoanei iubite îi era sete, la fel trebuie să-ţi fie şi ţie. Transferul de idei şi senzaţii se produce instantaneu. Cuvintele nu mai sunt necesare. Jocul energiilor este direct; nu mai are nevoie de limbaj.
O asemenea iubire nu aşteaptă nimic de la celălalt. Ea îi este recunoscătoare că acesta acceptă ce are ea de oferit. Nu se simte ameninţată, pur şi simplu pentru că nu există nici o ameninţare la adresa ei.
Dar mai întâi de toate va trebui să ieşiţi din groapă. Ajutaţi-vă unul pe celălalt. Biologia nu vă va ajuta prea mult în această direcţie. Încercaţi mai degrabă să fiţi umani. Înţelegeţi că iubirea care v-a unit cândva nu mai există. Ochii vi s-au deschis în sfârşit.
Atât timp cât vă veţi ajuta reciproc, nu vor fi probleme. Din păcate, în asemenea cazuri fiecare doreşte să iasă el primul din groapă, fără să-i pese ce va face celălalt. Mai rău, fiecare îl trage pe celălalt în jos, încercând să profite de el. Explicaţia este simplă: teama. Vechea iubire a dispărut, dar noul nu a apărut încă. Nimic nou nu se poate petrece într-o groapă. Mai întâi de toate trebuie să ieşi afară din ea. De aceea, există această teamă de necunoscut. Trecutul a fost atât de frumos încât ai dori să-l repeţi. Încerci chiar să forţezi acest lucru; celălalt încearcă şi el. Dar aceste lucruri nu pot fi controlate.
O iubire forţată nu are nimic de-a face cu iubirea. O iubire forţată nu poate fi numită iubire. Şi amândoi ştiţi foarte bine ce este iubirea, căci aţi avut parte de ea, fie şi numai pentru câteva momente. De aceea, nu vă veţi putea amăgi reciproc. Ajutaţi-vă unul pe celălalt să ieşiţi din groapă şi despărţiţi-vă frumos. Iar data viitoare încercaţi să nu mai cădeţi, ci să vă ridicaţi. Nu va mai lăsaţi dominaţi de factorul biologic. Ascultaţi de vocea conştiinţei!
Osho
 http://drumuricatretine.wordpress.com/2014/03/30/inaltarea-in-iubire-este-un-proces-spiritual-caderea-in-iubire-este-un-proces-biologic/

joi, 24 iulie 2014

Fiecare are exact relaţia de cuplu de care are nevoie

boat-couple-dating-flowers-girl-heart-Favim.com-39899
Mă minţea în faţă. Avea, de ceva vreme, o relaţie paralelă cu prietena unei prietene, şi ea într-o altă relaţie… it’s complicated :D.  Eu, ca femeia: am simţit şi i-am spus. El, ca bărbatul: “că nu, şi nu”. Îi era o frică teribilă că dacă o să-mi spună, o să ne despărţim. Ne-am despărţit oricum, din cu totul alte motive. Mult timp după ce nu mai eram împreună, când oricum nu mai conta, tot n-a vrut să recunoască. Mi-a spus în cele din urmă, dar nu din iniţiativa lui.
N-a fost uşor. Trăiam  într-un grup de prieteni care mai toţi ştiau de relaţia lui, iar atunci când apăream eu, se crea o atmosferă care mă făcea să simt în plus. Intuiţia mea funcţiona perfect, dar cum el – şi toţi ceilalţi, care parcă făcuseră un jurământ al tăcerii – o ţineau pe-a lui, ajunsesem să cred despre mine că sunt nebună.
Îmi amintesc odată, când am ieşit cu toţii la plimbare în parc. Eu cu el, ea cu iubitul ei – în aceeaşi barcă. Iubitul meu şi ea la vâsle, eu privindu-i frontal. Erau aureolaţi de lumina iubirii, erau atât de fericiţi înghesuiţi pe aceeaşi băncuţă încât, pentru o clipă, tot zbuciumul meu a încetat. Erau atât de frumoşi! Cum aş fi putut eu să stau în calea minunii lor? I-am iubit sincer şi i-am înţeles, dar ei n-au putut să aibă încredere în mine.
De ce am avut eu nevoie de toate acestea? Am învăţat că nu aveam încredere în intuiţia mea. Că mă consideram atât de insignifiantă încât fiinţele apropiate mă puteau minţi cu uşurinţă. Am învăţat că neîncrederea mea în mine îi făcea şi pe ceilalţi să nu mă creadă. O, cât de multe am învăţat din această relaţie, cât de mult îmi dau seama că aveam nevoie de ea!
Altădată, într-o iarnă. Era un ger de crăpau lemnele şi pietrele. Era atât de frig că îmi îngheţase telefonul mobil. Sunam la poarta lui de vreo 10 minute, cu ochii împăienjeniţi de frig, neînţelegând de ce nu deschide. Doar vorbisem cu o oră înainte, teoretic mă aştepta. Şi când, în cele din urmă, mi-a deschis, era complet nevinovat şi senin: adormise!!! În timp ce eu stăteam şi aşteptam, la minus 20 de grade! Şi acum îmi pare rău că n-am plecat atunci. Dar ca să fi putut pleca, ar fi trebuit să fiu mult mai independentă şi în niciun caz atât de ataşată de el. Încă o lecţie de care aveam nevoie.
Intrăm mereu în relaţiile care ne oglindesc cel mai bine. Alegem acei oameni care ne vor scoate la lumină exact trăsăturile caracterului la care mai avem de lucrat. Intrăm în relaţii ca în şantiere, pentru că aşa evoluăm cel mai eficient. Singurul mod prin care putem fi scoşi din egoismul nostru intrinsec este să ni se dea iubirea. Iubirea, prin care nu mai suntem centraţi numai asupra nevoilor proprii, ci începem să ţinem seama că mai există şi altcineva în univers.
Învăţăm să nu mai trăim doar pentru noi. A spune cuvinte de genul “Sunt o fiinţă bună, deschisă, îi iubesc pe toţi oamenii” nu e acelaşi lucru cu a face aceste lucruri pe bune. Diferenţa dintre vorbe şi fapte este o lecţie care nu se termină niciodată, cât trăim pe acest pământ. A-i spune cuiva “te iubesc” înseamnă ceva acum, altceva peste un an şi cu totul altceva peste 10. Acelaşi om, aceeaşi iubire, cu totul altfel dovedită prin fapte.
Discuţiile despre ce ar trebui să facă el, ce ar trebui să facă ea, pentru ca relaţia să “meargă”, toate reţetele şi sfaturile universal valabile sunt simple poveşti. Fiecare relaţie este un atelier în care cei doi cresc, fiecare aşa cum poate şi înţelege. Ceea ce e foarte greu de digerat, atunci când apare iubirea, acea iubire care ne umple de fericire şi face ca totul în lume să aibă sens, este că ceea ce trăim nu are legătură cu persoana faţă de care trăim minunea, ci cu graţia lui Dumnezeu.
Nu putem să simţim aşa ceva la comandă. Adesea ne îndrăgostim de oameni care ne surprind, nu se înscriu în canoanele pe care ni le stabilisem. Ne plăceau blonzii cu umeri laţi şi ne îndrăgostim de un brunet bondoc. Ne plăceau femeile zvelte, cu picioare lungi şi ne trezim că nu putem dormi noaptea de grija unei femei plinuţe care ne-a sucit minţile cu sânii ei enormi.
După care, încet-încet, începem să revenim la normal. Păi stai puţin, bondocul brunet nu trebuia să fie blond cu umeri laţi? Fata cu sânii giganţi n-ar putea să facă ceva să fie şi ea mai zveltă? Ne reamintim schemele noastre meschine, începem să vrem să-l modelăm pe celălalt după cum credem noi. Când nu mai putem să-l lăsăm să fie el însuşi, indiferent din ce motiv, putem să bănuim că am ieşit din graţia iubirii. Dacă suntem sinceri cu noi, ne dăm seama că ne dorim în taină “să fie iar ca la-nceput”. Pentru simplul motiv că nu mai este.
Dar dacă tot n-am ales noi persoana care ne-a trezit inima, n-am putea să ne dăm seama că nu vom avea control nici faţă de cum o să se comporte? Toate eforturile pe care le facem noi, toate eforturile pe care i le pretindem celuilalt, duc către idealul nostru, nu neapărat şi al lui. Nu poţi niciodată să fii sigur că cele două idealuri coincid. Fiecare face efortul pe care îl consideră, în direcţia idealului propriu. Când cineva nu mai face nimic, înseamnă că relaţia a murit.
N-are rost să te chinui să resuscitezi pe cineva mort. N-ai cum să-l mai întorci de la groapă. Dacă acea relaţie va reînvia vreodată, va fi cu totul alta. Cei doi vor fi regeneraţi şi vor trăi o altă poveste. Ştiu ce spun, l-am iertat pe cel despre care v-am povestit la început, după trei ani de separare. L-am iertat sincer şi am trăit împreună raiul pe pământ încă vreo doi ani. Iertarea e o lecţie extraordinară, te face să te simţi cel mai fericit om din lume.
Dar relaţia era cu totul altfel, chiar dacă oamenii erau aceeaşi. Şi am mai învăţat încă nişte lecţii. Acum suntem foarte buni prieteni. Ne dăm sfaturi şi ne încurajăm în celelalte relaţii pe care le avem. Din care continuăm să învăţăm, fiecare ce mai are de învăţat.
Nu intrăm în relaţii să ne odihnim, intrăm să ne construim. Există relaţii fericite? În măsura în care merităm, da. Poţi să ieşi dintr-o relaţie cu lecţiile neînvăţate, poţi să ieşi pentru că nu mai suporţi. Te odihneşti un pic şi apoi, dacă ai noroc, ţi se dă o altă iubire. La un moment dat, în jocul ăsta, începi să te prinzi că cel care ţi-a împrăştiat părul şi gândurile îţi va servi exact aceleaşi situaţii de care ţi-era teamă, pe care considerai că nu le meriţi. Dar poţi fi sigur că dacă au apărut iarăşi, nu le-ai rezolvat.
Cred că, dacă vrei să fii fericit într-o relaţie, trebuie în primul rând să ştii foarte bine ce vrei şi – la fel de important – ce nu vrei. Să nu te mai laşi furat de valuri. Eram într-o zi la un curs. Simţeam privirea unui bărbat care mă fixa hotărât, de undeva din spatele sălii. M-am întors şi m-am uitat. Ce intensitate! M-am pierdut în ochii lui. Am revenit, tulburată. Senzaţia continua. M-am întors din nou, continua să mă fixeze. Parcă îl cunoşteam de când lumea. Poate ne ştiam din altă viaţă.
Altădată, un asemenea val m-ar fi furat. Acum, m-am gândit: faptul că recunoşti pe cineva din altă viaţă poate să-ţi dea o senzaţie puternică de deja vu când îl întâlneşti. Dar nu se ştie ce vă leagă. Întâlnirea cu cel care te-a iubit poate fi la fel de intensă ca şi aceea cu cel care te-a omorât. Nu ne amintim. Aşa că am aşteptat, la finalul cursului, să văd dacă spune ceva. A venit glonţ, s-a prezentat, a vrut să ne cunoaştem. Am zâmbit, am lăsat lucrurile să meargă de la sine. Peste câteva săptămâni s-a mutat în alt oraş şi n-am mai auzit nimic despre el, niciodată.

duminică, 20 iulie 2014

INTALNIREA KARMICA IN VIATA AMOROASA


Oamenii tind sa isi puna intrebari in legatura cu relatiile pe care le au: daca sunt langa persoana potrivita, daca sunt meniti sa fie impreuna sau daca au intalnit sufletul lor pereche. Rolul pe care il joaca destinul in viata amoroasa reprezinta de mult un subiect pe care il regasim in carti, muzica, teatru sau filme. Afla raspunsul la toate nelamuririle tale! Citeste ce inseamna o intalnire karmica, cum o recunosti si cum iti poate influenta viata!

Ce reprezinta o intalnire karmica?

Vietile anterioare ne influenteaza viata actuala mai mult decat vrem sa credem, in toate aspectele care ne inconjoara, iar relatiile de iubire par a fi cele care ne intriga in mod special. O intalnire karmica are legatura cu reincarnarile pe care le au sufletele de-a lungul timpului. Practic, acestea se reunesc si in prezent, daca au trait impreuna lucruri intense. Ti s-a intamplat vreodata sa cunosti o persoana si sa simti un impact emotional puternic? Atunci, cu siguranta te-ai reintalnit cu un om cu care ai avut legaturi rascolitoare intr-o alta viata.

Cum recunosti intalnirile karmice?

Exista mai multe semne care iti demonstreaza ca te-ai reintalnit cu un suflet pe care l-ai cunoscut in alte vremuri. In primul rand, intensitatea emotiilor va va tulbura vizibil pe amandoi, veti fi surprinsi sa stiti ca simtiti aceleasi senzatii de bucurie sau durere. Iti este mult mai usor sa te implici intr-o relatie de natura karmica, deoarece simti ca iti cunosti partenerul si esti in largul tau cu el. Lucrurile evolueaza usor, pentru ca aveti amandoi o conexiune puternica. Chiar daca va certati, intre voi este o atractie atat de mare incat nu puteti sa stati unul fara altul, desi sentimentele voastre nu mai sunt la fel. Simtiti ca va leaga ceva puternic, dar nu reusiti sa intelegeti ce anume sau nu aveti putere sa va despartiti. Probabil ca nu este momentul sa incheiati aceasta legatura pentru ca amandoi mai aveti multe de invatat. Iar pentru a trece mai departe, trebuie sa evoluati si sa deveniti mai buni.

O relatie karmica iti poate influenta destinul?

Desi tinzi sa crezi ca o intalnire karmica se poate intampla doar intre sufletele pereche, afla ca nu are legatura in mod special cu acest aspect. In ciuda faptului ca legatura dintre voi este puternica, intalnirile karmice nu sunt intotdeauna pozitive, ci pot fi si negative. Ce inseamna acest lucru?  Persoana respectiva te-a ranit mult intr-o viata anterioara sau tu i-ai provocat ei o suferinta imensa, ceea ce inseamna ca veti fi nevoiti sa rezolvati situatiile ramase neincheiate. Exista persoane care experimenteaza o singura intalnire karmica intr-o viata sau altele care pot ajunge chiar la 7-8, in special daca au ramas conflicte, atasamente puternice sau teama de a progresa.
Indiferent ca iti doresti sau nu, interactiunea karmica iti influenteaza destinul mai mult sau mai putin. Aceasta nu este o dovada ca veti petrece mult timp impreuna, ci doar ca aveti ceva de rezolvat. De aceea, nu este indicat sa tragi de o relatie ce pare sa nu mai aiba niciun sens. Elibereaza-te de suferinta si parcurge noul drum din viata ta.
Doua persoane care sunt facute sa ramana impreuna vor trece efectiv peste toate piedicile si lucrurile se vor aranja in favoarea lor (in cele din urma). Cand esti langa persoana potrivita, te simti libera, in siguranta, apreciata, iubita si implinita. La fel se simte si partenerul tau, ceea ce este un semn bun pentru ca impreuna veti realiza multe lucruri frumoase.
O intalnire karmica poate aparea oricand in viata ta, te poate surprinde, dar in acelasi timp va oferi sens vietii tale. Indiferent daca el/ea este barbatul/femeia pe care il/o astepti sau este doar o legatura ce vine cu o lectie, culege lucrurile bune si mergi mai departe.

sursa
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...