Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere. - Osho

luni, 26 ianuarie 2015

FEMEI, LUATI-VA BARBATI DE LA CARE AVETI CE INVATA …



Femei, luaţi-vă bărbaţi de la care aveţi ce învăţa
Sunt bărbaţi cărora le pasă.
Sunt bărbaţi care demonstrează.
Sunt bărbaţi care ştiu răspunsuri fără să fie întrebaţi.
Sunt bărbaţi care ucid cu fiecare cuvânt.
Sunt bărbaţi puternici şi cu mintea slabă sau ageri şi fără carismă. Sunt bărbaţi diverşi, pe cât de diversă este lumea ce îi înconjoară.
Și sunt bărbaţi care pur şi simplu pot să facă fericită o femeie.
Un bărbat în viaţa unei femei este mai mult decât un instrument de satisfacţie, o maşină de calcul de modă veche şi o bătaie de cap în momente de copilărism.
O femeie înţeleaptă va şti mereu că bărbatul de lângă ea este un partener şi împreună fac cea mai bună echipă.
Bărbatul de lângă va şti mereu să te ajute şi să te susţină.
Va dori să te cunoască cu fiecare zi mai mult şi te va fascina felul său de a fi, de a gândi şi ce principii de viaţă are.
Un bărbat de-o zi îţi va arăta muşchii, un bărbat de-o viaţă planuri de viitor.
El va fi un creator în sine şi nu-i va fi teamă să îţi asculte demonii. Va fi mereu acolo, la înălţime, pentru că ştie ce eşti tu şi ce meriţi. Va modela realitatea în fiecare zi, transformând-o în fericire şi momente de recunoştinţă.
Lângă el vei dori să devii cu fiecare zi mai bună, să evoluezi, să îţi trasformi visele în realitate, parcă pentru a-i confirma că ceea ce trăiţi împreună e frumos şi se traduce într-o mare imensă de împliniri.
De la el vei învăţa de fiecare dată şi astfel vei cunoaşte o lume sinceră şi puternică.
El va fi puternic.
Şi curajos, şi tandru şi capabil să dea sclipire vieţii tale.
Va fi un inventator al dragostei în doi şi te va învăţa să trăieşti viaţa dincolo de graniţele ei.
Va fi un lider, un mascul cu cap şi atitudine, ce te va face în fiecare zi să fii mândră de el.
Chiar şi în intimitatea voastră el va trăi intens, va fi un îndrăzneţ ce îţi va provoca nebuniile, un nebun după dragostea şi dorinţele tale. Îţi va respecta tăcerea şi o va susţine cu braţul său.
Nu te va alinta ca o copilă în momente de greutate,
îţi va şterge lacrimile şi va încerca
să potrivească cuvintele şi grija lui cu starea ta.
Va fi plin de generozitate şi naturaleţe, iar asta te va face să îl simţi cald şi bun lângă tine.
Bărbatul valorează atât cât valorează cuvântul său!
El va fi bărbat.
Te va susţine, îţi va oferi sfaturi, soluţii şi încredere.
Te va ajuta şi înţelege şi toate faptele lui se vor traduce în în calitatea de stâlp al unei relaţii frumoase.
Va şti că femeia este cel mai frumos copil şi cea mai nebunatică bătrână şi că trebuie să o citeşti pe ambele părţi.
El nu se va teme să îţi spună ce este bine şi ce nu, ce carte să citeşti sau ce rochie să alegi.
El va fi alături, va fi sincer, gol sau la costum, te va ţine de mână şi exact ca în filmele bune îţi va da lumea peste cap, în cel mai bun sens.
El va fi partea cea mai puternică, raţională şi grijulie din echipă.
Trebuie să ştii ce îţi doreşti de la un bărbat.
Pe lângă iubire, să respecţi şi să admiri bărbatul de lângă.
Îl admiri pentru decizii şi îl respecţi pentru atitudine.
Când ştie că are o femeie adevărată alături,
un bărbat ia cele mai bune decizii
şi are cea mai frumoasă atitudine.
Nu va fi ideal.
Îl vei suporta pentru momentele lui neîndemânatice,
pentru că va mai uita câteodată câte luni împliniţi
sau ce trebuie să cumpere de la magazin când vine acasă.
Dar asta cu nimic nu îl va face mai prejos decât ceea ce este. Bărbatul ideal nu este cel care se îmbracă elegant şi poartă amprenta unui om de succes.
Bărbatul ideal este cel care chiar dacă poartă costum te va săruta dimineaţa şi între două şedinţe îţi va trimite un mesaj de drag.
Iar om de succes se va considera pentru că te are pe tine,
deci şi un milion de motive să fie cel mai bun.
Va fi lângă tine când te vei simţi prost şi va împărtăşi cu tine cele mai mari bucurii.
Poate fi serios, diplomat şi afacerist.
Poate fi băiat de bani gata sau să-ți aducă o mie de flori la picioare. Dar dacă nu te face să zâmbeşti,
dacă nu descoperă ştrengara şi nebuna din tine,
dacă nu te provoacă în fiecare zi să descoperi alte lumi,
nimic nu îşi are rostul.
Luaţi-vă bărbaţi de la care aveţi ce învăţa şi cărora nu vă este incomod să vă oferiţi.
Care nu vă vor limita cu întrebări ci vor oferi răspunsuri la întrebările voastre.
Dacă voi sunteţi puternice, ei trebuie să fie şi mai puternici.
Dacă le purtaţi de grijă, spălându-le ciorapii seara şi făcându-le dejunul dimineaţa, atunci ei să aibă grijă de două ori mai mult.
Să vă susţină pentru că vor şi nu pentru că trebuie.
Pentru asta ei sunt bărbaţi şi voi sunteţi femei.
Pentru asta voi sunteţi femei şi ei sunt bărbaţi.
sursa : devorbacutine.eu

vineri, 23 ianuarie 2015

Nu adulterul ne desparte, ci obsesia fidelităţii

Elisabeta Stanciulescu
“Acum îmi dau seama că eu voiam ca el să fie copleşit de mine” – mi-a spus, privindu-mă cu o mină dezorientată şi care aproape implora. Ar fi dorit să-i confirm că aşa e normal, ca bărbatul să fie copleşit de femeia de lângă el, să nu mai aibă ochi, urechi, cuvinte frumoase ori gesturi tandre pentru nimeni altcineva, “să nu pună nimic mai presus” de ea…
Am lucrat cu multe cupluri cu aceeaşi problemă: revolta şi uneori disperarea lui sau a ei că e înşelat(ă); enervarea lui sau a ei că e controlat(ă), că nu i se lasă “suficient spaţiu”; uneori, cel/cea care plânge mărturiseşte că a înşelat şi el/ea… De ambele părţi, frică, sentimente de vinovăţie, neîncredere în sine şi tendinţa de a se apăra dovedind=întărind vinovăţia celuilalt.
De ambele părţi, deşi, la prima vedere, cel care suferă este doar cel care se simte înşelat. Credeţi-mă, rareori am văzut un bărbat sau o femeie infidel(ă) lipsit(ă) de frici, de sentimente de vinovăţie, ori cu încrederea şi stima de sine neatinse: într-o situaţie de infidelitate, suferinţa este, de regulă, prezentă de ambele părţi şi nu cred că avem instrumente să cântărim cine suferă mai mult.
De o parte, frica de a nu fi iubit(ă) şi respectat(ă) cât şi-ar dori sau de a fi părăsit(ă) pentru altul/alta. De cealaltă parte, frica de a nu pune în pericol o relaţie de cuplu sau de familie pe care ar dori să o păstreze, deşi se simte atras(ă) sexual sau/şi emoţional sau/şi intelectual de altcineva, ori pur şi simplu frica de a nu pierde imaginea de om moral.
Sentimente de vinovăţie de ambele părţi: unul pentru că se simte atras de altcineva sau are o relaţie “extra-”; celălalt pentru că se întreabă unde a greşit de nu a putut “să-şi ţină” partenerul.
Încredere în sine şi stimă de sine scăzute de ambele părţi: unul îşi reproşează că nu e suficient de frumos/frumoasă şi sexi, ori nu câştigă suficient ca să-i ofere partenerului totul, astfel încât acesta “să nu simtă nevoia să caute în altă parte”; celălalt se simte imoral(ă), incorect(ă), mincinos/mincinoasă etc.
love
Light hug by Susa Dosa
Reinterpretare a evenimentelor de ambele părţi: fiecare îşi “aminteşte” că celălalt a făcut una sau alta, însă “abia acum îmi dau seama că…”.
Eu nu fac terapie de cuplu, nu fac niciun fel de terapie: abordez orice problemă ca pe o problemă normală de viaţă (nu ca pe o rană sau boală care trebuie vindecată) şi le propun oamenilor să caute şi să găsească soluţii învăţând : şi informaţii şi competenţe noi, dar mai ales cum să prelucreze şi să folosească altfel informaţiile şi competenţele pe care deja le au; cum să privească lucrurile dintr-o perspectivă mai largă; cum să gândească mai nuanţat, dincolo de stereotipurile şi dogmele comune; cum să procedeze practic, pentru a construi relaţii durabile şi o viaţă de care să se bucure. Unii acceptă, alţii preferă să caute terapeuţi: e dreptul fiecăruia să aleagă.

Ce e mai important pentru tine: să ai un soţ fidel sau să ai un partener pe care eşti sigură că poţi conta?
Când am pus această întrebare prima dată, m-am ghidat doar după experienţa mea de viaţă: doamna din faţa mea, manager, mamă a unui copil de 2 ani, m-a privit contrariată câteva secunde, apoi a răspuns foarte hotărâtă: “Să am un partener pe care pot conta”. A fost răspunsul care i-a salvat relaţia cu soţul.

Pe ce eşti sigur(ă) că poţi conta de la ea/el? Pe ce poate ea/el conta de la tine?
Au fost alte întrebări utile, într-o altă relaţie. Formulate, la fel, doar ghidându-mă după experienţa mea de viaţă.
Obişnuiesc însă, de fiecare dată când am un client cu nevoi specifice, să caut informaţie ştiinţifică suplimentară, care ar putea fi de ajutor. De data aceasta, căutările m-au condus la o surpriză enormă.
Suntem crescuţi într-o cultură care propovăduieşte monogamia şi condamnă infidelitatea. (Nu discut aici despre inegalităţile de gen, evidente: suntem mai indulgenţi cu bărbaţii infideli şi mult mai severi în a judeca femeile infidele, iar femeile sunt de obicei mai neiertătoare şi mai dure, mai punitive, cu semenele lor decât sunt bărbaţii. Probabil că de aceea adulterul feminin e mai discret, mai bine protejat, şi trăim cu impresia că femeile înşală mai rar.)
La nivelul simţului comun, înțelegem prin monogamie = moralitate situația în care un bărbat sau o femeie se simte atras(ă) sexual numai de persoana pentru care simte simultan și ceea ce numim iubire romantică, şi dorința de a trăi în aceeaşi casă, de a face și crește copii împreună. Dacă spui că iubeşti pe cineva, atunci e musai să nu te mai uiţi după alţii/altele şi e musai să-ţi doreşti să împarţi toată viaţa cu el / ea. Dacă te căsătoreşti, “e normal” să fii şi să rămâi îndrăgostit(ă) de soţia/soţul tău, sau măcar să nu te îndrăgosteşti de altcineva, şi “e normal” să simţi atracţie sexuală numai pentru ea/el, în niciun caz pentru altcineva.
Intuitiv, majoritatea simţim că suntem programaţi natural să putem trăi simultan “iubiri” diferite pentru persoane diferite: atracţie sexuală, iubire romantică, ataşament conjugal… Dar, pentru că ne-am îmbibat din prima secundă de viaţă de ideea monogamiei înţeleasă aşa cum am explicat mai devreme, ne refuzăm dreptul la normalitate şi moralitate dacă simţim simultan forme diferite de atracţie pentru mai multe persoane. – Atenţie: a simţi e una, iar a da curs trăirilor respective e alta!
Și iată că studii recente de antropologie şi neuroştiinţe – realizate nu doar de bărbați, cum ați putea crede, ci și de femei – arată că în creierul nostru aceste trei tipuri de informaţie sunt prelucrate în trei circuite care, deşi se intersectează şi se suprapun parţial, sunt totuşi distincte: un circuit neuronal răspunde de impulsurile sexuale, un alt circuit se activează atunci când simţim ceea ce numim iubire romantică şi un al treilea funcţionează atunci când simţim un ataşament de tip conjugal, faţă de un partener cu care simţim că putem şi vrem să facem şi să creştem copii. În plus, un nivel ridicat de testosteron – care ţine de chimia naturală, specifică fiecărui organism – stimulează apetitul pentru relaţii sexuale cu parteneri diferiţi.
Eu deduc de aici că aceste trei tipuri de impulsuri şi emoţii pot fi trăite împreună, dar pot fi trăite şi separat. Altfel spus, nu e obligatoriu să te simți anormal(ă) atunci când te căsătorești sau rămâi căsătorit(ă) cu o persoană cu care poți colabora în direcţia unui sens al vieţii comun, dar de care nu te (mai) simţi atras(ă) sexual sau faţă de care nu simţi iubire romantică. Nici atunci când te îndrăgostești romantic de o altă persoană. Nici atunci când te simţi atras(ă) sexual de altcineva. Face parte din natura umană să putem simți disociat aceste lucruri. – Din nou: a simţi e una, iar a da curs trăirilor respective e alta!
Mai deduc şi că iubirea romantică şi atracţia sexuală nu sunt absolut indispensabile pentru ca un cuplu/o famile să funcţioneze: ele contribuie, indubitabil, la o calitate mai bună a vieţii de cuplu şi ar fi de dorit să existe, însă un cuplu se poate “încălzi la acelaşi foc şi mânca din aceeaşi oală” – cum spun francezii -, chiar dacă nivelul atracţiei sexuale şi al iubirii romantice e scăzut.
Dimpotrivă, oricât de mare ar fi atracţia sexuală ori iubirea romantică, absenţa activării celui de-al treilea circuit face decizia de căsătorie foarte grea şi familia nefuncţională. ”A iubi nu înseamnă să ne privim unul pe altul, ci să privim amândoi în aceeași direcție” – scria Antoine de Saint-Exupery; e valabil mai ales pentru căsătorie. Cultura noastră populară o spune mai plastic: să tragem amândoi la aceeași căruță, în aceeași direcție, nu unul ”hăis” și altul ”cea”. Acesta este ingredientul fundamental al căsătoriei şi familiei: sentimentul că poţi face lucruri esenţiale împreună cu celălalt, cum ar fi, de exemplu, perpetuarea “sângelui” şi creşterea progeniturilor. Dar orice alt proiect care ţine de un sens comun al vieţii poate avea consecinţe similare.

Problema vine din aceea că, în lumea actuală, îmbibată de o filosofie plină de contradicții, care pe de o parte susţine monogamia, iar pe de altă parte spune că sexul fără inhibiţii şi iubirea romantică ar fi componente obligatorii ale autenticităţii şi fericirii, le preferăm pe acestea din urmă în detrimentul căsătoriei şi familiei. Aşa se explică – între alte explicaţii, desigur – de ce avem tot mai puţine căsătorii şi tot mai multe divorţuri.

Ce e de făcut?

Sigur, ideal ar fi să ne îndrăgostim romantic şi să rămânem îndrăgostiţi de persoana cu care simţim că putem “trage la aceeaşi căruţă” şi cu care avem și o relaţie sexuală excepţională. Însă – o ştim cu toţii – prea puţini sunt norocoşii în cazul cărora cele trei circuite neuronale se declanşează simultan la vederea aceleiaşi persoane şi rămân blocate la vederea oricărei alte persoane.
Noi ceilalţi mai puţin norocoşi avem nevoie să învăţăm să ne redefinim aşteptările: întotdeauna ne simţim înşelaţi mai mult din cauza aşteptărilor noastre decât din cauza faptelor celuilalt.
Apoi, avem nevoie să învăţăm să gestionăm şi propriile trăiri, şi relaţia cu trăirile celuilalt. Relaţia cu partenerul sexual sau/şi romantic sau/şi conjugal este, cu certitudine, una dintre principalele dimensiuni ale inteligenţei emoţionale. Una dintre dimensiunile care se învaţă cel mai greu.
Cel mai adesea, adulterul nu este decât pretextul – admis social – pentru finalul unei relaţii care, de fapt, nu funcţionează în componenta sa fundamentală: un sens comun al vieţii, o “căruţă” la care cei doi trag împreună.
Am văzut situații (sarcină, boală prelungită a unuia dintre parteneri, dispariția atracției sexuale) în care o relație extraconjugală foarte discretă a protejat mulți oameni, adulți și copii, de suferință inutilă. Cunosc cupluri care au rămas în relaţii foarte bune – împreună sau separaţi/divorţaţi – după un adulter recunoscut sau mai multe. Şi cunosc cupluri în care partenerii, deşi pot scrie pagini întregi cu aspecte funcţionale ale relaţiei, se întrec în a se face reciproc să sufere doar pentru că unul sau fiecare aşteaptă de la celălalt mai mult decât e realist (nu spun “normal”, nici “moral”, ci realist) să aştepte.

Cum e mai bine să procedez pentru a păstra cât pot mai mult din ce funcţionează în relaţia noastră?

De regulă, bărbaţii sunt surprinşi şi foarte interesaţi când iau cunoştinţă de cele scrise în acest articol. Femeile sunt la început contrariate şi gata să susţină cu pasiune opusul ideilor mele; apoi, dacă au puterea să gândească realist, lucid, dincolo de idealuri, utopii, stereotipuri şi dogme internalizate fără reflecţie critică, pot reuşi să-şi păstreze relaţiile şi să se bucure de ele pe termen lung.
Sunt femeie şi sunt eu însămi plină de idealuri de toate felurile. Sunt de acord că viaţa ar fi mult mai confortabilă, mai simplă dacă fiecare dintre noi am fi angajaţi fidel – şi romantic, şi sexual, şi ca sens al vieţii – într-o singură relaţie.

Dar lucrurile nu stau aşa, organismele noastre şi viaţa reală sunt mai complicate decât schemele noastre mentale, iar înţelepciunea ne îndeamnă să ieşim din linearitatea idealului şi să căutăm strategii de viaţă flexibile şi mai sofisticate. Sigur că e mai obositor, dar nu sunt deloc sigură că viaţa ar fi mai frumoasă într-o lume care ar reproduce fidel simplitatea idealului.

“Dar daca adulterul e permanent? atunci ce mai faci? devii obsedat de fidelitate?” – mă întreabă o clientă, după lectura acestui articol.
Ai întotdeauna posibilitatea să alegi. Mă tem că, dacă te atrag doar persoanele cu un nivel al testosteronului ridicat, altfel spus bărbaţii puternici, “masculini”, virili, ori femeile puternice, ai nevoie să-ţi asumi riscul adulterului repetat şi să înveţi să-ţi gestionezi sensibilitatea la infidelitate (și eu aș prefera ca lucrurile să stea altfel).
Viaţa e frumoasă doar dacă înveţi să te focalizezi pe ce contează cel mai mult pentru tine şi să faci faţă lucrurilor care nu-ţi plac. Dacă, pentru tine, contează mai mult fidelitatea decât toate celelalte lucruri pe care ţi le poate oferi o relaţie, alegi în consecinţă; însă e foarte util să conştientizezi de unde vine interesul tău atât de mare pentru fidelitate şi cât de solide sunt argumentele care îl susţin. Dacă, dimpotrivă, găseşti că relaţia îţi oferă – sau ţi-ar putea oferi, dacă tu ai acţiona altfel – lucruri mai importante pentru tine decât fidelitatea, iarăşi alegi în consecinţă. De ajutor ți-ar putea fi testul pe care îl găsești aici.

http://www.catchy.ro/nu-adulterul-ne-desparte-ci-obsesia-fidelitatii/50504

marți, 20 ianuarie 2015

9 lucruri pe care femeile ar trebui sa le invete de la pisici


Vă doriţi o viaţă fericită şi plină de succese? Învăţaţi de la pisicile voastre!
1. Fii atenta si prezenta!
Pisica, în tot ceea ce face, se dedică 100% acelei activităţi. În timp ce noi suntem ocupaţi zilnic să alergăm după diverse lucruri neimportante, să ne îndeplinim taskurile, uitând să fim atenţi la detalii, pisica, indiferent ce face, este prezentă. Cu fiecare muşchi, cu fiecare nerv, cu fiecare mişcare, este concentrată pe ceea ce se întâmplă. Fie că se joacă, fie că vânează, fie că se alintă, acest lucru este cel mai important pentru ea, observând totodată orice schimbare în jurul ei.
Cum putem exersa? Simpla deschidere a uşii poate fi un exerciţiu: deschide uşa cu cheia concentrându-te numai pe asta. Sinte suprafaţa cheii în mână, ascultă sunetul făcut de broască, simte momentul de rezistentă când întorci cheia.



2. Răbdare, rezistentă, perseverenţă.
Pe noi, oamenii ne caracterizează sintagma “Dă , Doamne, dar imediat!”. Vrem de toate, şi dacă se poate, instant. De preferinţă, fără efort. Iar dacă nu ne iese din prima, ne supărăm şi plecăm. Pisica, în schimb, e în stare să pazeasza gaura şoricelului ore întregi, fără să crâcnească. Crede în ceea ce şi-a propus şi nu regretă nici timpul, nici efortul investit.
3. Relaxeaza-te!
Noi alergăm, lumea e într-o cursă nebună spre nu se ştie ce. Unora ni se pare că odihna este timp pierdut de pomană. Că dacă se opresc, rămân în urmă. Alţii au nevoie de condiţii speciale de relaxare, o ambianţă anume. Pisica nu-şi face probleme de genul acesta! Ea e în stare să stea cu burta la soare, în cele mai ciudate locuri şi în cele mai haioase poziţii. Ea ştie să-şi găsească echilibrul între activitate şi pasivitate.


4. Ocupă-te de tine!
sau “mens sana în corpore sano”. O pisică se spală, se ocupă de gheruţe, îşi ţine blăniţa aranjată. Dacă nu se toaleteaza, înseamnă că e bolnavă sau bătrână. Pisica parcă ştie că un aspect exterior plăcut oglindeşte o sănătate fizică şi psihică bună.
5.Întinde-te!
După un somn bun, pisica se întinde ca un adevarta maestru de yoga. Îşi curbează spatele apoi se întinde cât ajunge. Spatele constituie sprijinul principal al corpului, aşa că ar trebui să-i acordăm câte o dezmorţire, mai ales dacă avem un job de birou.


6. Rămâi curioasa şi jucăuşa!
Uită de normele sociale ale adulţilor care se conduc după “trebuie”, “e voie”, “nu se face”. Uite aşa se pierde bunătate de spontaneitate şi curiozitate copilărească, determinandu-te să eviţi orice schimbare, orice perturbare a ordinii tale zilnice, orice ieşire din zonă de comfort, cum ar spune psihologii. Pisicile în schimb sunt deschise la nou, interesate, gata să descopere şi să experimenteze lucruri noi.
7. Sa stii ce vrei!
Mulţi consideră pisicile egoiste, autonome şi calculate. De fapt, ele ştiu ce vor, aşa că îşi exprimă dorinţele în mod clar, sincer şi consecvent, până când şi primesc ceea ce vor. Oamenii de multe ori se lasă purtaţi de val, fără să ştie ce vor, nu-şi urmăresc ţelurile destul de consecvent, sau se agaţă de alţii din jur pentru a le rezolva problemele.


8. Spune Nu!
Pisica ştie să zică Nu!, prin gesturi, scuipat, chiar zgâriat. Oamenii câteodată uită să spună Nu! Mai ales femeile. Totuşi, pentru un echilibru psihic bun, ca să ne păstrăm stima de sine, este important să stabilim nişte limite şi să spunem Nu! atunci când e cazul.
9. Ridică-te intotdeauna!
Fie, ar trebui să zic “cazi în picioare”. Pisica are 9 vieţi şi cade totdeauna în picioare. Nouă ne trebuie o forţă interioară puternică, flexibilitate sufletească, adaptabilitate, ca să ne ridicăm din cele mai grele situaţii, aparent fără ieşire. Cu alte cuvinte, lăsaţi trecutul deoparte, fiţi atenţi la prezent, căci acesta ne defineşte viitorul.
Sursa: iby.ro

 

marți, 13 ianuarie 2015

Din tainele menstruatiei

In fiecare luna, milioane de femei de pe glob “sufera” in tacere, intrucat nu au parte de o menstruatie sanatoasa sau regulata. Majoritatea iau pastile ca fiind singura solutie indicata in acest sens. Insa pastilele nu fac decat sa “acopere” si mai mult suferinta, nicidecum sa o vindece pe termen lung.
Si totusi, care este rolul menstruatiei in viata noastra ca femei? Reclamele ne invata sa luam pastila si sa o ignoram, societatea ne spune sa o ascundem sau sa ne rusinam, unii spun ca nu ar trebui sa sangeram deloc, ca nu face decat sa ne incurce…Astfel multe femei ajung sa-si trateze menstra precum un obstacol sau chiar un blestem, in vreme ce aceasta poate fi o sansa de reconectare cu feminitatea, depinde doar de noi.
Legatura mea cu menstruatia nu a fost intotdeauna una de prietenie. Primul contact mai direct cu feminitatea a fost prin menstruatie, pe care o asteptam de altfel cu multa teama, deoarece mama mea ii spunea… “boala din fiecare luna”.
Intrucat am privit mereu mestruatia ca pe o boala, aceasta venea de fiecare data insotita de multe dureri. Din pacate, toate informatiile pe care am reusit sa le aflu despre menstra erau luate din susotelile fetelor de varsta mea sau mai mari, din revistele care dadeau sfaturi neavizate si din explicatiile anatomice si greu de inteles date de medici si biologi.
Totul s-a schimbat insa in momentul in care m-am reconectat la feminitatea mea si o alta lume mi s-a dezvaluit.
Insa a venit timpul sa invatam sa ne simtim mai mult corpul ca femei si sa nu ne mai gandim atata problemele de sanatate, victimizandu-ne. Avem prea putina incredere in ceea ce ne transmite propriul corp si dam prea mult credit altor oameni care nu sunt si nu vor fi niciodata in pielea noastra ca femei.
Menstruatia nu este nicidecum o boala, ci o mare sansa de evolutie pe care natura ne-a pus-o la dispozitie pentru a ne reinnoi pe toate planurile: fizic, emotional, mental si spiritual. Cu alte cuvinte, menstra are un rol transformator in viata femeii, pe care daca l-am constientiza si folosi, ne-am putea vindeca mult mai usor si ne-am usura cu mult viata.
Timpul menstruatiei ii semnaleaza femeii ca a venit vremea sa se retraga putin din activitatile sociale si sa se intoarca inspre ea insasi, mai ales daca nu si-a acordat timp toata luna pana atunci. Este un timp magic, in care poti primi numeroase mesaje despre tine insati, ideal pentru curatare emotionala si pentru a-ti clarifica cine esti si ce anume vrei sa ai parte in viata ta.
E un timp al interiorizarii, al purificarii si al renuntarii la tot ceea nu iti mai serveste si nu te mai sprijina in viata. Fie ca e timpul sa renunti la o rana veche sau la cine credeai ca esti, miracole se pot intampla in viata ta daca iti dai voie in aceasta perioada sa stai cu tine insati, sa iti ingadui sa te SIMTI mai mult.
Cat despre sangele menstrual, supranumit si “apa divina”, acesta contine informatii legate de sanatatea ta, reflectand extrem de bine felul in care ai simtit si trait in luna anterioara.
Menstruatia e plina de taine care iti pot elucida multe “dileme” si rezolva multe probleme de sanatate, daca ii respecti timpul, intrucat acest moment iti stabileste ciclul. Intelepciunea menstrei ne poate invata foarte multe despre corpul si feminitatea noastra, iar cel mai important lucru care m-a invatat a fost ca totul are un ritm in viata mea, precum in natura. Atunci cand nu respectam ritmul, suferim.
Intrucat menstra m-a ajutat enorm in drumul meu ca femeie, am decis sa impartasesc cu alte femei aceste lucruri si am creat un workshop special pentru femeile care vor sa-si acceseze intuitia si intelepciunea corpului si implicit starea de sanatate- Tainele Menstruatiei. Detalii aici!
Femeie, intoarce-te la tine, respecta-ti si onoreaza-ti corpul intrucat acesta este templul sufletului tau.
p.s. Daca nu ti-e clar de ce ai avea nevoie de schimbarea atitudinii fata de menstra, te invit sa vizionezi acest documentar, realizat de o femeie foarte draga mie!
Cu drag,
Adela Haru

marți, 23 decembrie 2014

IUBITI FARA SA ASTEPTATI SA FITI IUBITI

"Daca asteptati intotdeauna sa fiti iubiti nu veti fi niciodata fericiti, pentru ca contati pe lucruri foarte nesigure. Intr-un moment veti fi iubiti, dar in momentul urmator nu se stie ce se va intimpla. 

 Nu trebuie sa contati pe iubirea celorlalti . Ea poate va veni, bineinteles poate veni chiar neincetatat, si daca vine este binevenita, dar nu trebuie sa contati pe asta. De aceea va spun " vreti sa fiti fericiti? 

Nu cereti sa fiti iubiti, dar voi iubiti, zi si noapte ,si veti fi fericiti fara incetare. Poate intr-o zi veti intilni o dragoste formidabila... Da, de ce nu ? " Aceasta poate veni , dar n-o asteptati. 

 Iata cum am rezolvat eu problemele: eu contez pe dragostea mea, vreau sa iubesc si daca ceilalti nu vor sa iubeasca, este treaba lor, ei vor fi nefericiti, dar eu sunt fericit . Si iata problema rezolvata." 


Omraam Mikhael Aivanhov

luni, 22 decembrie 2014

Legile Iubirii

by Karyn
a-walk-in-the-clouds1
Iubirea nu este doar o lectie de sex, atingere si viata. Este si o lectie profunda de spiritualitate. In cartea 'Kama Sutra', Deepak Chopra ne face cunoscute cele 7 legi spirituale ale iubirii, cele 7 etape prin care trece iubirea.
1. Stadiul (Legea) ATRACTIEI
Deschidem portile iubirii cand suntem autentici…
Autenticitatea este primul pas catre atractie, conform primei legi spirituale a iubirii. A fi tu insuti, tu natural, tu in starea ta primara, originala, fara neafectare, fara masca, fara adaosuri si tertipuri te face sa fii cu adevarat atractiv in ochii celuilalt. A fi tu insuti cu sinceritate si simtindu-te confortabil in legatura cu acest lucru inseamna a fi atractiv. De ce? Pentru ca naturaletea determina o persoana sa fie perceputa drept atractiva, este de parere “In fiecare dintre noi exista limitarea si infinitul, adevarul si iluzia, pacatosul si sfantul si in fiecare moment putem alege ce anume sa exprimam, constientizand acel ceva. Suntem atractivi cand alegem autoexprimarea onesta ai totala
2. Stadiul (Legea) DRAGOSTEI NEBUNE (LEGEA ORBIRII)
Suntem mai mult decat un corp care simte dorinta nebuna de a atinge un alt corp…
Cand Atractia dintre doua persoane este foarte puternica, cand suntem mai mult decat un corp care simte dorinta irezistibila de a atinge un alt corp, atunci interactionam la un alt nivel, un nivel mult mai profund… Ne indreptam catre o alta realitate, una transcendenta, una care nu mai este deloc ordinara, ci ametitoare. Noi, fiintele umane, avem abilitatea de a experimenta iubirea la un nivel transcendental. Avem insa nevoie de o alta fiinta umana care sa declanseze aceasta traire. De aceea, atunci cand suntem in acest stadiu al indragostirii, vedem brusc lumea din jur cu alti ochi si totul ni se pare a avea un farmec de nedescris. Sunt ochii iubirii deschisi momentan doar pe jumatate.
3. Stadiul (Legea) COMUNIUNII

Iei de la celalalt ceea ce nu ai fi putut sa obtii niciodata singur. Dai ceea ce nimeni nu ar fi putut sa dea vreodata…

Aceasta etapa a iubirii este profunda, este minunata, este greu de atins si mentinut, dar totusi provocatoare. Comuniunea este contactul sufletului cu un alt suflet, este impartasirea propriului suflet cu sufletul unei alte persoane, este premisa pe care se cladeste de fapt increderea in celalalt. “In aceasta etapa, cei doi iubiti se muta intr-un teritoriu al necunoscutului, fiecare luand de la celalalt ceea ce singur nu ar fi dobandit niciodata”.
In etapa Legaturii stranse, sufletele celor doi reusesc sa se atinga unul pe celalalt, iar o persoana reuseste sa-si transfere gandurile si tot ceea ce simte in cealalta persoana. Nu este usor sa lasi aceasta etapa sa se desfasoare. Impartasindu-te cu totul unei alte persoane, risti sa fii vulnerabil. Cine vrea sa fie vulnerabil? Multi dintre noi se feresc sa intre in aceasta etapa din cauza sentimentului de a pierde controlul asupra situatiei. Cine vrea sa piarda controlul asupra situatiei? Dar in aceasta etapa, iubirea deschide drumul catre o iubire deplina…
4. Stadiul (Legea) INTIMITATII
Daruindu-te pe tine fara nicio masca…
Ca fiinte umane, suntem alcatuiti din carne si spirit. In aceasta etapa, cele doua aspecte care formeaza identitatea fiintei umane fuzioneaza. In etapa Intimitatii, carnea se contopeste cu carnea, iar spiritul fuzioneaza cu spiritul. Fizicul se uneste cu fizicul, corpul subtil cu corpul subtil, sufletul cu sufletul. In aceasta etapa, considera autorul, energia sexuala si energia spirituala fuzioneaza intr-o singura energie, o energie creatoare si sacra a universului.
Aceasta uniune in intimitate este cu siguranta o uniune aparte. Prin Intimitate, ne revelam si impartasim din noi insine celuilalt. Poate ca tocmai de aceea adevarata intimitate este infricosatoare pentru o buna parte dintre oameni. In momentul in care atingem acest tip de intimitate “nu putem ascunde nimic, nu putem purta nicio masca, nu putem camufla nicio un sentiment de dubiu sau securitate. Trebuie doar sa fim pur si simplu acolo, in acel moment, fara niciun fel de limita”.
5. Stadiul (Legea) ABANDONARII si al (a) NON-ATASAMENTULUI
Te pierzi in celalalt pentru a te regasi apoi…
Conform acestei legi a iubirii, abandonarea in celalalt nu este deloc un act impotriva iubirii de sine. Ci dimpotriva. A te abandona in celalalt, afirma Chopra, este calea cea mai buna de a-ti gasi adevaratul eu si a renunta la egoul nostru care simte nevoia de separare. In aceasta etapa, renuntam la atasament. Atasamentul inseamna dependenta, inseamna pretentii, inseamna sclavie, inseamna control, manipulare, a incerca sa convingi pe cineva de ceva anume. Iubirea este libertate, este non-atasament, ea permite celor doi sa evolueze frumos, fara limite si constrangeri. “In adevarata Abandonare, nu simtim niciodata nevoia sa controlam persoana iubita, sa o seducem, sa insistam, sa fortam, sa obtinem ceva dand ceva. In adevarata abandonare, stim cum sa PERMITEM sa fie”.
6. Stadiul (Legea) Pasiunii
Iubind, traiesti... Pentru ca iubirea este viata.
Pasiunea pentru viata si pasiunea pentru iubire sunt acelasi lucru. Aceasta din cauza ca viata, in esenta sa, este iubire”. Unirea masculinului si a femininului intr-un singur corp ne poate aduce mai aproape de sufletul nostru si al celui pe care il iubim. Pasiunea nu este doar la nivel fizic si nu are in vedere doar dorinta sau eliberarea de dorinta carnala. Pasiunea nu este pentru ceva anume. Ea doar este.
7. Stadiul (Legea) Extazului

Venim din extaz si in extaz trebuie sa ajungem….

Din aceasta stare venim si aici trebuie sa ne intoarcem... Venim din extaz, caci extazul nu reprezinta altceva decat starea noastra originala, situatia de gratie de unde am plecat. Iar extazul este ultima etapa a iubirii. El inseamna depasirea naturii noastre umane, inseamna depasirea limitelor si atingerea unui punct inalt, cel al transformarii spirituale. Cum? Traversand toate cele 5 etape, ajungand la intimitate si ajungand si la mai mult de atat, la extaz… Aici este punctul final de destinatie al iubirii. Aici ajunge iubirea sa fie completa.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...