Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere. - Osho

vineri, 21 noiembrie 2014

FEMEIA si BARBATUL

Speranţe

O schimbare profundă agită în prezent întreaga omenire. Forţe evolutive şi purificatoare acţionează peste tot şi, sub impulsul lor, se accelerează toate procesele. Confruntarea opiniilor, care îi afectează pe oameni atât ca indivizi cât şi ca structură socială, face să iasă la iveală lacunele instituţiilor noastre. În goliciunea lor, acestea arată de asemenea şi înapoierea morală precum şi stagnarea spirituală.

Autor: Ernest Schmitt




Femeia si barbatul, diferiti si complementari.În această vastă punere în cauză, care nu va cruţa nimic, sunt zdruncinate şi contestate în profunzime atât locul femeii şi cel al bărbatului în societate, cât şi structurile de pereche şi de familie, ale autorităţii părinţilor, ale sexualităţii şi ale educaţiei.

Importanţa ce a căpătat-o problema femeii se înscrie la rându-i în acest context de revizuire generală şi este - chiar numai ea singură - un semn sugestiv al timpului în care trăim. De reuşita sau de eşecul acestei mutaţii, va depinde în mare măsură însăşi viitorul omenirii. O astfel de transformare nu va putea să fie totuşi rezultatul unei înfruntări între sexe, ea trebuind să provină dintr-o cooperare şi un respect reciproc al celor doi parteneri.

Pentru cei care devin conştienţi că trăim o epocă de cotitură, se spune de pe acum şi se va pune cu tot mai multă acuitate şi urgenţă, problema sensului vieţii. Avem nevoie de o morală superioară în legislaţiile umane, resimţind cu toţii necesitatea vitală a unei Instanţe superioare care, prin existenţa Sa, să ne ofere un sens al vieţii şi un fundament de nezdruncinat al moralei noastre.

O lume mai luminoasă şi mai înfrăţită este întru totul posibilă, dar aceasta nu poate fi edificată fără angajamentul personal al tuturora. Va trebui să se realizeze însă în primul rând reconcilierea totală între femeie şi bărbat, între oameni şi natură şi, în special, între creaturile umane şi Creatorul lor.

Vor trebui deci femei reînnoite şi bărbaţi reînnoiţi care, transformându-se pe ei înşişi şi înscriindu-se în mod liber în armonia cosmică, vor transforma şi mediul lor, instituţiile şi societatea, astfel ca pe planetă să nu mai domnească strigătele de ură, de intoleranţă, de război, de groază, de foame şi de mizerie.

Este oare aceasta doar dorinţa câtorva visători care perseverează? Nu! Este cerinţa imperioasă a adevăratului Proprietar al universurilor, care vrea ca Voinţa Sa orientată întotdeauna către perfecţiune şi înnobilare, să nu mai fie ignorată în continuare şi batjocorită, ci să fie recunoscută şi respectată în fine şi de fiinţele omeneşti.

În zguduirea profundă a tuturor structurilor civilizaţiei, ne apropiem de perioada cea mai gravă a destinului nostru şi a hotărârii cu cele mai grele consecinţe pentru lungul drum al evoluţiei noastre.
Este de fapt un ultimatum: "A fi, sau a nu fi". În această situaţie decisivă, femeia este chemată să devină promotoarea timpurilor noi, a domniei păcii şi a bucuriei de a trăi.

Devenirea conştientă a femeilor


Timp de milenii, până nu de mult, femeia era înainte de orice, soţie şi mamă; funcţie de acest rol era considerată împlinirea sa, justificarea şi fericirea sa. Natura a făcut femeia cu o fiziologie proprie, cu funcţiuni, talente şi meniri specifice, cu sarcini şi datorii. Sub aspect biologic, ea părea făcută pentru bărbat şi pentru copii. Aceasta era gloria şi şansa sa şi avea acces în lume numai prin bărbat.

Femeile au devenit conştiente de demnitatea lor de fiinţe umane abia la sfârşitul secolului XIX. Această conştientizare a fost accelerată mult în toate ţările prin cele două războaie mondiale. Femeile au demonstrat acest fapt înlocuind într-un mod eficace bărbaţii ca şefi de familie, la muncile agricole, în uzine si în şcoli, în administraţie, sau luând parte activă în luptele de rezistenţă. Solicitate prin necesitatea de a fi prezente, ele au intrat din plin în activităţi sociale, conştientizarea posibilităţilor şi a drepturilor lor devenind astfel şi mai intensă.

În prezent, declaraţia universală a drepturilor omului şi legislaţia din numeroase ţări condamnă discriminarea de sex, ca de exemplu în preambulul constituţiei franceze, care proclamă: "Legea garantează femeii, în toate domeniile, drepturi egale cu cele ale bărbaţilor".

În cadrul societăţii, obţinerea acestor egalităţi se realizează prin dreptul la vot, de eligibilitate, participarea activă la viaţa religioasă, politică şi sindicală, prin reforma legislaţiei asupra regimurilor matrimoniale şi restabilirea egalităţii între cei doi parteneri.

Această evoluţie, care este încă în curs de desfăşurare, se loveşte totuşi de numeroase dificultăţi şi de mari discordanţe în situaţiile curente. Astfel, dacă acţiunea femeilor merge în sensul promovării lor în societate şi în lumea muncii, imaginile pe care şi le fac bărbaţii despre ele nu s-au modificat total, ci doar în parte. Vechile modele ale femeilor având rolul de mamă, de soţie, de amantă şi de servitoare persistă încă în mentalitatea multora, adesea în mod inconştient - dar cu atât mai insistent. În astfel de cazuri, legile sunt neputincioase; se impune într-adevăr o transformare a mentalităţii masculine, căci prejudecăţile şi părerile false vehiculate de-a lungul secolelor de lunga serie de generaţii succesive, sunt încă tenace. Comportamentul tineretului de astăzi permite să se constate totuşi un progres net în această direcţie.

Evoluţia în curs este blocată adesea de mari sisteme religioase (cum ar fi, de exemplu, în Asia). Închistate în formulările lor tradiţionale, acestea se forţează să menţină tradiţii depăşite, cu riscul de a pune la îndoială toate valorile trecutului.

Dar dacă tehnica a eliberat femeia de anumite sarcini materiale grele, existenţa modernă a făcut să se ivească probleme noi. De aici şi dificultatăţile întâmpinate de femeile care muncesc în exteriorul casei, pentru a-şi echilibra cele două faţete ale vieţii lor. Adesea, ele sunt dezavantajate de lipsa unei formări în raport cu cerinţele industriei; de fapt, le lipseşte o reală calificare profesională.

A apărut de asemenea şi o nouă problemă, cea a "vârstei a doua", în cazul femeilor de la patruzeci de ani în sus care, odată ce copiii au crescut, se găsesc izolate în societate, fără ocupaţie, fără posibilităţi de angajare şi fără competinţe, deşi sunt în plenitudinea posibilităţilor personale.

Sistemul economic practicat în ţările industrializate nu recunoaşte şi nu retribuie decât munca ce produce obiecte şi servicii rentabile. În acest sistem, femeia din căminul familial este mult dezavantajată. Ea este considerată ca fiind "fără profesie", cu tot tezaurul ei de ingeniozitate şi de iubire pe care îl demonstrează, sau că acasă "nu lucrează" - deşi ea desfăşoară în medie 64 de ore de muncă pe săptămână-. Întrucât femeia casnică nu s-a integrat în circuitul muncii comerciale, nu beneficiază de nici un drept de asigurare medicală sau de pensie de bătrâneţe. Şi cu toate acestea, ea este sufletul căminului familial. Creatoare de ambianţă, climatul de destindere şi reconfortare ce domneşte în casă e mereu prezent. Orientate către bunăstarea membrilor familiei, binefacerile invizibile ale serviciilor sale asigură refacerea forţei de muncă a tuturor; acestea toate au deci urmări directe asupra randamentului şi a volumului general al muncii comerciale.

Ideea considerării mamelor din familii ca fiind în serviciul naţiunii sau al societăţii, cu drept de a avea un salariu, a început să-şi facă drum, deşi nici o ţară nu a tradus-o în fapt.

Dacă toate problemele privind condiţia femeii nu şi-au găsit o soluţie dreaptă şi echitabilă, importanta mutaţie care şterge secole de nedreptate este totuşi pe calea cea bună. Schimbarea este condusă de circumstanţe favorabile ce sunt suscitate şi ele de presiunea Luminii, care pregăteşte reînnoirea în toate domeniile. Purificarea raporturilor dintre cele două sexe nu va scăpa nici ea de această vastă acţiune.

Pentru ce există două sexe?


Problema privind originile noastre a intrigat şi a preocupat numeroşi gânditori de-a lungul timpurilor, dar nici aceia pe care umanitatea i-a onorat ca fiind printre cei mai mari nu au putut găsi până în prezent un răspuns logic şi convingător. Prima explicaţie ce a fost avansată justifică existenţa a două sexe, evident, pentru necesităţile procreaţiei. Biologii ne vor spune însă că procreaţia nu este o motivaţie suficientă.

Pusă în faţa necesităţii de a avea şi de a menţine în mişcare ciclul devenirii şi al evoluţiei, natura trebuie să vegheze la înlocuirea dispăruţilor din planul terestru, unde corpurile programate numai pentru un anumit timp sunt efemere. Pentru a asigura acest lucru, ea a pus în mişcare un vast plan de înlocuire pentru organismele îmbătrânite sau eliminate, protejând totodată echilibrele biologice şi împiedicând stingerea speciilor mai viguroase.

Punând în acţiune bogăţii de ingeniozitate, natura a dezvoltat şi a folosit toate modurile posibile de reproducere, dotând în acest sens plantele şi animalele, pe măsura ridicării lor în scara organismelor vii.

Modul cel mai simplu şi, desigur cel mai vechi, este înmulţirea prin diviziune. În cursul unui proces numit mitoză, o fiinţă unicelulară - de exemplu o bacterie - se divide în două părţi identice care apoi, continuă să se reproducă în acelaşi fel. Acest procedeu atât de eficace a fost menţinut de natură, fiind folosit mereu, chiar şi la om. Asigurând multiplicarea celulelor noastre în timpul creşterii, realizează de asemenea şi înlocuirea celulelor moarte sau degenerate şi comandă cicatrizarea în cazul rănirilor.

Nu este însă cazul de a trece în revistă numeroasele şi complexele modalităţi de reproducere care au precedat sexualitatea. Când aceasta a apărut , ea s-a bazat pe procedee existente, fapt ce a condus la anumite specii la manifestarea unor cicluri sexuate alternate cu cicluri asexuate. În final, sexualitatea s-a afirmat pe măsura evoluţiei şi domină definitiv printre animalele superioare.

Prin diviziune se obţin două copii ale aceleiaşi vietăţi, deci din una, apar două. La înmulţirea sexuată însă, trebuie două fiinţe pentru a face una. În mod aparent, diviziunea este mai simplă şi mai eficace. Prin intervenţia sexualităţii nu se mai nasc însă copii întru totul la fel, ci fiinţe nou combinate, având caractere ce aparţin ambilor părinţi; în fapt fecundarea antrenează contopirea a două jumătăţi de nucleu, formându-se astfel o fiinţă complet nouă.

Celulele tuturor indivizilor unei specii date conţin un număr X de perechi de cromozomi. Pentru a obţine celule care să nu mai posede X perechi, ci X cromozomi, natura a operat în organele sexuale o reducere cromozomică în cursul unui proces biologic numit meioză. La om, cei 46 cromozomi conţinuţi în fiecare celulă sunt reduşi la un număr de 23 în celulele sexuale. Fiecare dintre parteneri participă astfel cu cei 23 de cromozomi ai săi, fapt ce permite restabilirea numărului de 46 specific speciei umane în cadrul unor combinaţii genetice extrem de variate - fiind evaluate în acest sens patru miliarde de posibilităţi-. Aşadar, termenul de reproducere nu ar fi chiar cel mai indicat pentru fiinţele care se nasc pe această cale, fiecare individ apărut fiind o combinaţie cu totul nouă şi unică.

Dacă apariţia sexualităţii a fost totuşi un progres incontestabil pe plan biologic, manifestarea sa, după cum am văzut, nu era o necesitate absolută pentru acţiunea de reproducere. Drept urmare, problema adevăratei origini a celor două sexe rămâne în continuare.

La nivelul oamenilor însă, faptul de a veni pe lume fie ca bărbat, fie ca femeie, condiţionează profund modul nostru de a simţi, de a acţiona, de a ne comporta, toate aceste aspecte diferite mergând până şi la felul mişcărilor corpului care, la femeie sunt mai "curgătoare", în timp ce la bărbaţi sunt mai bruşte, mai sacadate. Apartenenţa la un sex sau la altul este deci un factor foarte important pentru orice fiinţă omenească. Pe de altă parte, dacă procreaţia era singura raţiune de a exista a celor două sexe, toate persoanele care - din diverse motive- nu participă la aceasta, ar fi apărut ca existenţe inutile, deşi în realitate ele sunt chemate la atâtea alte sarcini utile, adesea foarte importante.

Până în prezent, cunoaşterea umană nu a putut răspunde la numeroasele întrebări "pentru ce?" pe care şi le punea fiecare fiinţă omenească ce căuta să înţeleagă existenţa sa, precum şi lumea în care se afla proiectată. Părerile contradictorii nu i-au permis niciodată să-şi facă o imagine clară şi coerentă a ansamblului în care vieţuia şi nici să ajungă la o convingere bazată pe o cunoaştere precisă.

Mesajul Graalului a venit astfel să proiecteze Lumina Adevărului în penumbra supoziţiilor noastre, pentru a ne înarma într-o fază cu totul deosebită - crucială - a evoluţiei noastre. De la prima până la ultima pagină, în această operă - care nu se aseamănă cu nici un alt text - totul se înlănţuie într-o logică riguroasă. Tot ceea ce avem nevoie de a şti pentru a reuşi în viaţă ne este prezentat în ea, fiecare explicaţie integrându-se într-o vedere de ansamblu ce poartă amprenta simplicităţii dar şi a unei majestuoase măreţii.

Faţă de importanţa lor pentru înţelegerea noastră, originea şi caracterul universal al celor două sexe ne sunt de asemenea explicate şi, de necontestat, este pentru prima oară când ni se oferă ceva convingător. Această nouă cunoaştere permite astfel fiecăriua să înţeleagă ce posibilităţi are şi ce trebuie să facă fiecare sex.

Abd-ru-shin scrie: "Noi numim noţiunile de feminin şi masculin ca fiind pur şi simplu cele ouă sexe. Cuvântul sex însă lasă majoritatea oamenilor încă de la început să fie puternic induşi în eroare, deoarece involuntar în gândurile multora apare asocierea lui cu procrearea. Şi acest fapt este greşit. Separarea între feminin şi masculin în acest sens are ceva de spus în concepţia grandioasă a Creaţiei numai în cea mai exterioară, cea mai densificată Materialitate Densă. Însă nu şi în întâmplările principale.
Ce se înţelege prin sex? La ieşirea sa din Împărăţia Spirituală germenele spiritual este lipsit de sex. De asemenea nu are loc nici o bisecţie, aşa cum se presupune de multe ori. În fond un germene spiritual rămâne întotdeauna o entitate independentă." (Volumul II - conferinţa 64).

Negativ şi pozitiv


Din noile cunoştinţe aduse de Abd-ru-shin în această problemă importantă rezultă că în întreaga creaţie există genul negativ şi cel pozitiv; genurile respective nu aparţin exclusiv organismelor vii existente pe Pământ. Forţa divină întreţine, printr-un aport regulat de energie, toate mecanismele naturii şi pune această energie la dispoziţia fiecărui organism viu. Marea Centrală cosmică ce asigură distribuirea Forţei în întregul Univers este Lăcaşul Graalului, care conţine marea cupă sacră - Sfântul Graal -. La ieşirea din acest Centru intervine o transformare a energiei unitare, în vederea reducerii intensităţii în raport cu îndepărtarea faţă de Sfântul Graal. Drept urmare, acest curent se separă în două: un curent negativ şi un curent pozitiv.

Tot ceea ce ia formă în creaţie poate astfel să o facă în unul din aceşti doi curenţi şi este deci marcat în mod obligat de caracteristicile negative sau pozitive ale curentului respectiv.

Dotat cu liberul arbitru, atribuit, prin originea sa, din planul spiritual, fiecare spirit omenesc a putut să-şi aleagă acel curent în care ar fi dorit să obţină autoconştienţa eului său şi să-şi făurească o personalitate. Deci fiecare fiinţă omenească ce a fost admisă la cererea sa în ciclul evolutiv, a hotărât în mod liber să evolueze în unul din aceşti doi curenţi şi, făcând aceasta, şi-a ales şi sexul.

Oamenii care acuză o soartă nedreaptă sau un hazard orb plângându-se că s-au născut femeie sau bărbat, demonstrează în modul cel mai simplu că nu cunosc adevăratul proces. Este de altfel adevărat că ignoranţa respectivă a fost generală până ce Abd-ru-shin a venit să ne explice acest "pentru ce" al originii noastre, necesitatea şi scopul evoluţiei noastre, precum şi numeroasele ajutoare ce jalonează lungul nostru drum şi care sunt întotdeauna gata să însoţească fiinţele cu voinţă bună.

Printr-o alegere liberă efectuată, fără nici o presiune care să ne constrângă, fiecare dintre noi a hotărât deci sexul său, ca rezultat al unei preferinţe mai deosebite pentru o activitate masculină sau feminină în creaţie şi, mai târziu, în Paradis.

Spiritul care s-a simţit înclinat în a vrea să exercite o acţiune directă şi viguroasă asupra substanţei planului în care a început trezirea la conştienţă, şi-a provocat o ancorare mai puternică în substanţa respectivă; drept urmare, constituţia sa s-a fasonat pe linia acestor dorinţe, pentru a-i permite acţiuni cât mai directe şi mai intense. Aşa s-a format genul masculin din care, abia în final, s-au detaşat facultăţile sale mai delicate ce au rămas mult timp neutilizate; de fapt, o prioritate a acestora ar fi împiedicat dominarea de către substanţa planului de şedere asupra spiritului masculin în cauză.

Din contră, acel spirit - neutru la început - care s-a simţit atras spre o activitate mai liniştită - cu înclinaţii spre a îngriji, a proteja şi a conserva -, a presimţit şi importanţa vitală a păstrării intacte a legăturii cu înălţimile luminoase ale patriei de unde a plecat. Dorinţa de a se face un intermediar generos transmiţând forţa captată, i-a menţinut şi fineţea şi vigilenţa intuiţiei sale, un simţ profund al purităţii şi al frumuseţii, cât şi o mare putere de a iubi. Întregul mod de a fi şi de a servi al unui astfel de spirit s-a format mai delicat, mai subtil şi prin calmul său a putut exercita o influienţă mai pătrunzătoare. Supuse şi concurând la astfel de activităţi ,învelişurile care au înconjurat nucleul spiritelor de acest fel au devenit mai puţin dense, rămânând mai permeabile. Spiritul care a ales să acţioneze în creaţie într-o atare manieră a optat pentru genul negativ - cel feminin.

Modul de a lucra şi sexul liber ales de germenul de spirit la începutul devenirii sale conştiente trebuia să rămână mereu acelaşi de-a lungul tuturor încarnărilor sale succesive, pentru că, la ajungerea la maturitate, fiecare spirit trebuie să revină în punctul său de plecare păstrându-şi genul iniţial. Dacă un bărbat se feminizează, sau o femeie adoptă caractere masculine, astfel de devieri de la alegerea primară pot să antreneze încarnări de sex opus. Dar acestea vor fi întotdeauna pierderi de timp căci, în final, va trebui să revină de la această rătăcire şi să-şi dezvolte facultăţile genului - sau ale sexului - pentru care s-a decis iniţial, la plecare.

Noi nu putem face abstracţie de statutul nostru de creaturi. Fiind mici fracţiuni din cadrul creaţiei, depindem cu totul de legile şi mecanismele pe care Creatorul le-a stabilit în cadrul operei Sale. Pentru că nu am ştiut să recunoaştem această evidenţă şi nici nu ne-am înscris de bună voie în ritmul ascendent natural, istoria noastră a fost o lungă înşiruire de eşecuri individuale şi colective.

Pe linia acestor cunoştinţe fundamentale, orice fiinţă umană cu voinţă bună şi care aspiră în mod sincer la adevăr, va vedea şi problema celor două sexe - mult discutată în ultimii ani - sub o cu totul altă lumină. Când va deveni conştient de baza cosmică a originii lor şi va înţelege deci adevărata natură a bărbatului şi a femeii, diferenţele, dar şi complementaritatea ce rezultă din originea lor comună, ca germeni de spirit ieşiţi din aceeaşi Iradiaţie divină, care îi conţinea pe ambii înainte de separare, cercetătorul va sesiza de asemenea pentru ce discuţiile actuale, voinţa de emancipare şi revendicările adesea vehemente ale femeilor nu vor putea ajunge decât la un rezultat esenţial: adevăratul lor rol în creaţie şi în societatea umană.

Înălţarea prin femeie


Orice om care reflectează nu poate să fie satisfăcut numai de cunoaşterea fiinţei sale fizice. El ar dori, chiar cu orice preţ, să ştie sensul existenţei sale, direcţia în care să meargă, semnificaţia eforturilor sale. Întrebările pe care şi le pune femeia în legătură cu condiţia sa umană şi feminină sunt de fapt identice cu acelea pe care şi le pune bărbatul. Problema sensului vieţii a fost pusă, desigur, din toate timpurile. Dar în zilele noastre este chiar mai gravă, căci ciclul nostru evolutiv se apropie de sfârşit şi timpul presează.

Dacă este echitabil ca femeia să aibă pe plan juridic, profesional şi social aceleaşi drepturi ca şi bărbatul, evoluţia socială mergând acum repede în acest sens, problema nu este rezolvată încă. Acest aspect se menţine integral şi nu va putea fi rezolvat prin legislaţia umană. Sexualitatea şi maternitatea sunt ele într-adevăr unica raţiune de a fi a femeilor, vocaţia lor profundă? Viaţa lor se rezumă cu totul la aceste funcţiuni, urmând a fi desconsiderate dacă nu le împlinesc? Sau invers, ar putea ele să nu le accepte totuşi în mod omenesc?

La aceste întrebări care sunt miezul problemei feminine, Abd-ru-shin a răspuns în maniera sa clară şi precisă: "Deveniţi în sfârşit spirituali, voi oameni, căci voi sunteţi din Spirit! Recunoaşteţi şi fiţi destul de tari pentru a accepta că fericirea maternă, considerată drept cel mai înalt ţel al femeii pe pământ, cea mai sfântă menire a ei, este înrădăcinată numai în Animistic ! Însă cea mai sfântă menire a femeii se află mult mai sus, în Spiritual !

Da, sfântă este maternitatea, desigur, cu iubirea maternă ca şi culme a ei, dar ea nu este totuşi cea mai înaltă misiune a femeii de pe pământ, nu este menirea pe care femeia o are în Creaţie ! Maternitatea îşi are rădăcina în animistic şi este înflăcărată numai de o voinţă pură. Chiar dacă la oameni nu este aşa în toate cazurile, la animale este întotdeauna aşa.

Femeia se situează spiritual pe cel mai înalt loc, numai dacă ea a devenit cu adevărat conştientă de feminitatea ei! Şi menirea ei nu este aceea de a deveni mamă! Aşa cum am spus deja, maternitatea există numai pentru corpul vostru pământesc şi atât! Totuşi, feminitatea este prezentă în toate planurile, chiar şi în Spiritualul Primordial, printre Fiinţele Primordiale, pe treapta cea mai înaltă! Dar este feminitatea adevărată, în suprema şi inaccesibila ei demnitate!

Cea mai înaltă menire din viaţa femeii pe pământ este aceeaşi cu menirea pe care o are dintotdeauna în regiunile mai înalte: înnobilarea mediului ei şi menţinerea unui flux continuu de radiaţii din Lumină pe care numai femeia, prin fineţea intuiţiei ei, o poate mijloci! Înnobilarea aduce însă Înălţarea spre Sferele Luminoase! Aceasta este lege a spiritului! De aceea, însăşi existenţa femeii autentice este suficientă pentru a asigura înălţarea, înnobilarea şi continua puritate a întregii Creaţii.

Bărbatul stă în Creaţie orientat spre exterior, gata de luptă, în timp ce femeia, acoperindu-i spatele, menţine legătura cu Lumina şi formează astfel nucleul, izvorul de forţă şi tărie. Însă acolo unde decăderea se poate strecura în nucleu, acolo şi «partea din faţă» este pierdută! Să nu pierdeţi nicicând din vedere acest fapt! Căci nu mai foloseşte la nimic dacă femeia caută să se alăture bărbatului, acolo unde nu-i este locul. Intuiţia ei fină se înăspreşte într-o asemenea luptă şi astfel izvorul de forţă şi puritate, care i-a fost dăruit cândva, seacă şi totul trebuie să se ducă de râpă!" (Volumul III - conferinţa 9).

Dincolo de agitatele discuţii şi revendicări omeneşti, autorul Mesajului Graalului restabileşte cu autoritate ordinea înscrisă în legile cosmice printr-o riguroasă punere la punct. El ne arată şi modul de repartizare a sarcinilor între cei doi parteneri. Astfel, prin constituţia sa, femeia este dotată să capteze şi să inspire. Bărbatului îi revine sarcina de a realiza în materie directivele primite.
Având de executat activităţile cele mai aspre, bărbatul este mai puternic sub aspectul fizicului său. O orientare greşită dată evoluţiei noastre cât şi ignoranţa cu privire la originea noastră spirituală şi la raţiunea de a fi a sexelor, ne-au condus la a lua drept referinţă numai valorile masculine şi la a admira forţa brutală şi bărbatul musculos.

Comparând de exemplu performanţele masculine şi cele feminine de la jocurile olimpice şi semnalând incapacitatea femeilor de a alerga 10.000 metri sau maratonul, unii au conchis - cam prea repede - asupra superiorităţii bărbatului, ca şi cum nu ar mai exista şi alte criterii şi valori care să fie puse în balanţă.

Prin necunoaşterea valorii lor şi a înaltei lor misiuni, femeile au acceptat prea adesea situaţia respectivă, considerând-o şi ele ca ceva de neschimbat. Chiar şi atunci când contestau sau când se revoltau, acceptau de fapt normele şi referinţele stabilite de bărbaţi, înseşi ele căutând să le realizeze şi să li se conformeze, fapt ce le conducea spre masculinizare. În loc de a-şi cultiva darurile lor feminine specifice, în loc de a se mândri cu intuiţia lor mai fină şi de a fi femei adevărate, multe femei se forţează a se comporta şi a acţiona ca bărbaţii, sperând să realizeze egalitatea pe această cale. Acelea care acţionează astfel vor fi însă întotdeauna nişte caricaturi, în timp ce darurile lor nobile se vor ofili şi se vor pierde.
Egalitatea mult dorită, în curs de a se realiza în faţa legislaţiei umane şi în societate în general, nu va trebui să afecteze valorile specifice şi rolurile proprii fiecărui sex. Originea noastră comună conferă desigur tuturor germenilor spirituali acelaşi drept de a evolua, de a deveni conştienţi şi de a-şi forma o individualitate, dar după alegerea realizării acestei dezvoltări într-o manieră negativă sau pozitivă, urmarea a fost o diferenţiere care nu trebuie nivelată sau suprimată.

Un spirit care a ales să-şi plaseze evoluţia într-un curent negativ, nu se va putea dezvolta cu adevărat decât realizând şi trăind din plin natura feminină. Desigur că la fel va fi şi pentru spiritul ce a optat pentru curentul pozitiv, respectiv pentru a fi bărbat.

Aşadar, femeia trebuie să redevină femeie, cu tot ceea ce această stare îi conferă mai frumos şi mai nobil. Ea trebuie să recucerească înalta poziţie pe care Creatorul a prevăzut-o pentru dânsa. Atunci o vor traversa valuri de Lumină şi de Forţă, din care ea va face să beneficieze şi cei din jurul ei. Ca urmare, se va simţi îndemnată să răspândească pacea, armonia şi nostalgia după înălţimile luminoase de unde am plecat cu toţii.

Alături de o astfel de feminitate, bărbaţii adevăraţi se vor dezvolta şi ei în modul cel mai natural. Căci acolo unde bărbatul va vedea femeia adevărată care îl inspiră, se va forţa să fie demn de cea care îl ridică prin însăşi prezenţa sa.

Punerea în valoare a posibilităţilor deosebite şi dezvoltarea armonioasă a fiecărui sex nu pot rezulta altfel decât din acţiunea lor complementară pusă în serviciul unei cauze nobile.

Numeroasele conferinţe pe care Abd-ru-shin le-a consacrat feminităţii în opera sa, subliniază cât este de important ca femeia să devină conştientă de misiunea ce o are în creaţie, căci ridicarea umanităţii nu se va putea face decât prin femeie. El scria în acest sens:
"Numai feminitatea autentică, cea mai pură, poate conduce un bărbat spre fapte mari şi îl poate trezi! Nimic altceva. Şi după Voinţa divină aceasta este menirea femeii în Creaţie! Căci astfel ea înalţă popor şi umanitate, ba chiar întreaga Creaţie Ulterioară; căci numai şi numai în ea se ascunde această forţă sublimă a activităţii liniştite! O putere irezistibilă şi învingătoare, binecuvântată de Forţa divină, acolo unde ea este pură în voinţă! Nimic nu o poate egala; căci ea poartă frumuseţe în cea mai pură formă, în tot ce face, în tot ce porneşte de la ea!
Din acest motiv ţeserea ei este menită să treacă prin întreaga Creaţie, înviorând, înălţând, promovând şi însufleţind ca o adiere din Paradisul mult dorit."(Vol. II - conf. 16)

Graţie Mesajului Graalului avem în prezent cunoştinţe precise despre scopul vieţii noastre şi despre raţiunea de a fi a celor două sexe, cât şi despre diferenţele dintre ele şi respectiv complementaritatea lor. Este acum vorba de a folosi această cunoaştere, înainte de a nu fi prea târziu.
Intuiţia mai receptivă a femeii ar trebui să-i permită să capteze imperioasa cerinţă a epocii cruciale pe care o trăim şi să-l preceadă pe bărbat pe drumul ascendent care conduce în afara pericolului descompunerii spiritelor neevoluate.

Femeia trebuie să devină promotoarea noii ere! Şi sunt foarte multe femei care pot şi trebuie să facă acest lucru!


miercuri, 19 noiembrie 2014

Relatia perfecta


Imaginati-va o relatie perfecta.
Va aflati intr-o stare continua de fericire perpetua pentru ca traiti alaturi de barbatul ideal sau de femeia ideala.
Cum ati descrie viata alaturi de o astfel de persoana?
Ei bine, relatia cu o asemenea persoana ar putea fi asemanata cu relatia cu un caine.
Orice ati face, el nu se va schimba.
Acelasi lucru este valabil daca aveti o pisica sau un cal. Orice animal este ceea ce este.
Acceptarea acestui adevar in relatia cu alti oameni este foarte importanta.
Niciun om nu poate fi schimbat de catre un altul. Fie il iubim asa cum este, fie nu.
A incerca sa-l schimbam pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca si cum am incerca sa schimbam un caine, o pisica, un cal.
Realitatea este ca orice om este cel care este, inclusiv noi insine.
Este la fel ca in cazul dansului: fie doresti sa dansezi, fie nu.
Trebuie sa fii complet sincer cu tine insuti, ca nu se poate sa dansezi si sa te simti bine daca tu nu doresti acest lucru.
Numai cine intelege acest adevar profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur exact asa cum sunt, nu asa cum isi doreste el sa fie.
Daca aveti un caine sau o pisica, ganditi-va la relatia pe care o aveti cu animalul.
Sa luam exemplul relatiei cu un caine. Animalul stie perfect cum trebuie sa se poarte cu dumneavoastra.
Cum reactionati atunci cand cainele greseste?
Orice i-ati face, lui nu-i pasa, caci el va iubeste oricum.
Cainele nu asteapta nimic de la dumneavoastra.
Nu este ceva minunat? Cum stau insa lucrurile cu iubita sau cu iubitul dumneavoastra?
Cainele este responsabil pentru jumatatea lui de relatie cu omul.
Cand stapanul lui ajunge acasa, cainele latra de bucurie, da din coada, sare pe el.
El isi joaca foarte bine rolul, iar omul stie ca este un caine perfect.
Cei care isi iubesc cu adevarat animalele isi joaca la randul lor perfect rolul: le hranesc, le mangaie, se joaca cu ele.
Marea majoritate a oamenilor isi pot imagina foarte usor un asemenea tip de relatie cu un animal, dar nu si cu un alt om.
Oare de ce?
Cunoasteti pe cineva care nu este perfect?
Cainele este doar un caine si acest lucru nu va deranjeaza.
Nu va simtiti deloc responsabil pentru el si nu doriti sa-l faceti sa devina un alt caine.
De ce ati incerca atunci sa transformati o femeie intr-o alta femeie sau un barbat intr-un alt barbat?
De ce nu sunteti dispus sa ii acceptati asa cum sunt?
Poate ca va ganditi:
“Dar ce ma fac daca nu ma aflu langa femeia potrivita sau barbatul ideal?”
Intr-adevar, aceasta intrebare este foarte importanta.
Evident, trebuie sa alegeti femeia potrivita sau barbatul potrivit.
Dar cine poate fi partenerul potrivit?
Cineva care doreste sa mearga in aceeasi directie cu noi, care este compatibil cu valorile si cu convingerile noastre din punct de vedere emotional, fizic, economic si spiritual.
Sunteti barbatul potrivit pentru o femeie daca ea va iubeste asa cum sunteti si daca nu doreste sa va schimbe.
Nu femeia este responsabila pentru dumneavoastra: ea trebuie sa aiba incredere ca sunteti cel care pretindeti ca sunteti, ca proiectia dumneavoastra exterioara este identica cu adevarul dumneavoastra interior.
Sa nu uitam ca relatia este o arta.
Visul creat de doua persoane este si mai dificil de controlat decat propriul vis.
Pentru ca amandoi partenerii sa fie fericiti, fiecare dintre ei are datoria sa-si indeplineasca rolul.
Resurse: Arta de a iubi – don Miguel Ruiz

https://www.damaideparte.ro

miercuri, 5 noiembrie 2014

Cauzele emotionale ale afectiunilor feminine






In prezent, numarul femeilor care viziteaza cabinetele ginecologice pentru probleme de sanatate este din ce in ce mai mare. Asta deoarece exista anumite zone din corpul feminin care au fost si sunt extrem de neglijate, aproape negate, desi in ele se ascunde esenta feminina. Pentru corpul nostru, fiecare particica si celula sunt la fel de importante, nu exista o parte mai importanta decat cealalta.
Astfel, fie ca ne place sau nu, fie ca o recunoastem sau ca o negam, cand vine vorba despre starea noastra emotionala, aceasta se reflecta foarte bine pe corpul nostru. In acest mod, corpul nu minte niciodata, el intotdeauna ne spune adevarul despre ceea ce simtim si traduce blocajele noastre emotionale in blocaje la nivel fizic, organic.
Iar afectiunile cu specific feminin (de pilda chisturile ovariene, fibrom uterin, emdometrioza, cancer de san, etc) nu fac altceva decat sa indice inspre legatura femeii cu feminitatea ei. Daca femeia nu isi accepta feminitatea sau refuza sa integreze toate aspectele femininului in ea, este foarte probabil sa se imbolnaveasca de astfel de afectiuni in zonele preponderant feminine ale corpului. Semnalele trupului in astfel de situatii sunt mai mult decat clare!
Feminitatea se reflecta in corpul femeii in trei zone importante care la randul lor reflecta 3 mari aspecte ale femininului.

1. Aspectul matern care este reprezentat in special de zona sanilor (capacitatea de a se darui, de a hrani)
Sanii reprezinta energia hranitoare si sustinatoare de viata a femeii, fiind si un simbol al compasiunii si al protectiei feminine. Nu intamplator, la sanul femeii iubite, copilul sau barbatul se simte protejat. Din prea multa ignoranta, sanilor li s-au atribuit conotatii sexuale, chiar pornografice, motiv pentru care multe femei au ajuns sa se rusineze de sanii lor si sa le impuna standarde de frumusete absurd, uitand care este de fapt rolul lor.
Totodata, fiind in zona inimii, laptele matern simbolizeaza afectiunea cu care mama isi hraneste copilul. De aceea, orice afectiune in zona sanilor vizeaza foarte mult relatia cu copiii in general si poate fi cauzata de incapacitatea de a darui afectiune.
Nu intamplator, multe femei fac cancer la san cand isi blocheaza energia materna (refuza sa se daruiasca) sau cand resimt ca pe o mare pierdere plecarea copilului de acasa, ca si cum nu ar mai avea cui sa daruiasca din energia materna.
Daca treci prin asemenea perioade, incepe prin a-ti darui tie insati cat mai multa atentie si afectiune, ca si cum ai fi tu copilul tau. Pe masura ce aceasta energie incepe sa creasca, vei putea darui liber si neconditionat din ceea ce esti.
In fiecare fetita exista o mama care vrea sa daruiasca si in fiecare mama exista o fetita care vrea sa primeasca iubire.
2. Aspectul creator, de matrice originara, reprezentat de zona uterului (capacitatea de a crea)
Uterul este vasul in care are loc creatia, este spatiul datator de viata si poate fi usor de asimilat cu sptiul Mamei Pamant din care iau nastere diversele forme de viata.
Fie ca da nastere unui copil, fie ca da nastere la orice altceva in viata ei, uterul joaca un rol foarte important in tot ce tine de materializarea intentiilor femeii. In uter se stocheaza de asemenea emotiile dureroase reprimate de-a lungul vietii care, neprelucrate pot duce la fibrom uterin, endometrioza si alte probleme de sanatate.
Femeia care intampina astfel de afectiuni este de regula foarte mentala si usor rupta de forta femininului din ea si de obicei se opune inconstient nevoii de a fi mama, de a crea. De aceea, e nevoie sa redevina constienta de uterul ei si de puterea creatoare dinauntrul ei. O astfel de intoarcere si vindecare se poate obtine prin procesul de respiratie ovariana, despre care voi scrie intr-un articol urmator.
3. Aspectul relational, de erotism, reprezentat de zona ovarelor si a vaginului (capacitatea de a primi si de a darui la randul ei)
Energia sexuala este forta din care am luat cu totii nastere, motiv pentru care rezistenta impotriva acestei forte atat de naturala, poate duce la multa frustrare care se va revarsa sub diverse forme in viata femeii (tulburari menstruale, chisturi ovariene, anemie, lipsa poftei de mancare, depresie, etc).
Rezistenta se manifesta prin incapacitatea de deschidere in fata barbatului si de relationare relaxata cu sexul opus. Se intampla atunci cand femeia nu-si accepta si nu-si traieste sexualitatea in care se afla de fapt sursa vitalitatii ei, avand diverse credinte care o limiteaza in acest sens.
Este practic refuzul de a primi darurile masculinului si isi are de cele mai multe ori originea in traumele din copilarie, in relatia cu tatal care se reflecta ulterior in toate relatiile cu barbatii, indiferent de natura lor.
Nu intamplator, ovarele sunt doua, tocmai pentru a ilustra si mai bine aspectul armoniei relationale. Atunci cand un ovar se imbolnaveste, e nevoie sa se lucreze asupra comunicarii si a relatiei cu masculinul.
La nivel de substrat, cu totii avem o mare nevoie si dorinta de interactiune umana la toate nivelurile, care daca nu este satisfacuta creeaza o stare de tensiune generatoare de suferinta si un puternic sentiment de izolare, de separare.
Asadar, indiferent care din aceste parti iti este puternic afectata, nu este decat un puternic semnal de intoarcere la feminitatea ta si imbratisarea ei sub toate aspectele, intrucat in fiecare femeie zace o fecioara, o femeie salbatica, o mama si o creatoare plina de intelepciune.
Din fericire, poti actiona din timp lucrand cu emotiile tale si eliberandu-te de traumele care ti-au blocat un anumit aspect al femininului din tine. Daca doresti sa lucrezi pe partea emotionala, te invit sa arunci un ochi aici http://lifeinbalance.ro/consiliere-pentru-femei/ si te astept la urmatoarele noastre workshop-uri de respiratie ovariana.
Cu drag,
Adela Haru
www.lifeinbalance.ro

marți, 4 noiembrie 2014

De ce moare cheful de sex intr-o relatie?


arton460De doua luni sunt in vacanta si am colindat mai multe locuri frumoase, exotice pline de cupluri nu atat de frumoase ca natura din jur… Cupluri cu traditie care pareau amandoi super plictisiti de traiul in doi dar tinandu-se cu dintii de chilotii uriasi ai zicalei “Noi suntem impreuna si ne e tare bine… suntem mai buni decat ceilalti..noi avem o relatie”.
Acuma cat de bine le era se vedea de la o posta. Sigur la inceputul relatiei ea a fost supla, o slaba minune plina de energie, viata, aventuri si rasete zgoblii iar el slab, plin de energie, glumet. Sigur viata lor sexuala a fost una activa, frecventa si cu pasiune….
Acum ea e pe plaja citind o carte, fiind dubla in grasimi, trista, palida, fara vreo urma de bucurie sau zambet pe fata, citind o carte care sigur continea ceva romantism combinat cu putin erotism asa exotic de vacanta. El cu vreo 4m in spatele ei sprijinindu-si cartea pe burta uriasa si paroasa mimand citirea unei carti inteligente in timp ce saliva pe bune la fiecare pereche de sani care trecea prin fata ochilor lui. Sani, buci, slabe, grase chiar nu mai conta….le privea pe toate…cu o mare confuzie in ochii lui adormiti in care se citea moartea lenta.
Dupa vreo 20-3lon764970 de cupluri in care povestea se repeta, m-a lovit un sentiment de panica si groaza constientizand faptul ca asa ajung sa fie majoritatea relatiilor. Iar cand iubitul meu mi-a scos in evidenta ca in majoritatea cuplurilor cu care ne-am intalnit ea e grasa, slow motion iar el plictisit….am vrut sa urlu in gura mare DACA ASTA INSEAMNA SA FII INTR-O RELATIE…ATUNCI MAI BINE SINGURA!!!
Apoi am observat ca sunt si cateva cupluri in care ea e slaba, ingrijita si plina de viata…insa domnisoara ori doamna e si foarte zglobie si pusa pe experimente sexuale, ocheade fierbinti si de cele mai multe ori avida de atentie.
Si atunci m-a lovit realizarea ca in momentul in care energia sexuala, dorinta, sclipirea, dispare atunci lumea devine plictisita, adormita, legume vii. Si totusi aceste cupluri fac sex, se iubesc insa calitatea, intensitatea, energia, artificiile lipsesc din peisaj complet. Sunt inlocuite in mijlocul actului de expresii de genul: poti te rog sa ma invelesti, mi-e frig la rinichi/ hai ejaculeaza mai repede ca mi-e somn/ hai sa o facem in pat ca e mult mai comod, etc
Si oare de ce dispare aceasta atractie, intensitate, joaca dintre doi oameni care se iubesc, isi doresc sa fie impreuna, vor sa se descopere. De ce dispare energia sexuala, dorinta sexuala? De ce moare relatia si apar kilogramele din momentul in care ai realizat ca esti intr-o relatie monogama, safe???
Chinezii numesc energia sexuala, energia vietii, energie vitala tocmai pentru ca te tine plin de viata, energie, echilibrat hormonal, creativ, in flow, manifestand lucruri minunate in viata ta.
Cand nu o ai esti plictisit, fara viata, fara energie, simtindu-te greoi, fara chef si fara dorinta de a face ceva cu viata ta. Iar faptul ca ai un job, un apartament si un partener fac ca anii sa treaca fara sa simti ca esti fara vlaga si fara energie.
Mi-am amintit ce mi-a spus Devapath acum cativa ani: “Every women wants a daddy and every man wants a mummy. This is the outArchetype-Diagramcome of every relationship. Of course they it will not last.”
Ca femei suntem seducatoare, suntem mame, suntem prietene, suntem fiice, suntem misterioase, suntem razboinice, suntem curve, suntem virgine. Combinatia acestor arhetipuri, feluri de exprimare a energiei feminine e ceea ce creaza pentru fiecare femeie in parte Unicitatea si Frumusetea ei, e ceea ce ii confera Esenta.
Fiecare dintre noi avem parti constiente si parti inconstiente ale acestor feluri de exprimare, o parte matura si un copil interior.
Cand suntem in relatii jucam mai multe roluri intr-o dinamica care se doreste sa fie echilibrata. De fiecare data cand intram in relatii o facem la un nivel Spiritual pentru a ne aduce in echilibru interior, a vindeca parti din noi, a constientiza si a ne elibera de fantome vechi insa cu foarte multe nevoi/probleme nerezolvate/scheme energetice care sunt total incostiente.
Atata timp cat ai relatii de o noapte, doua, trei nu ti se activeaza probleme esentiale si esti coold, totul e misto, insa in momentul in care relatia devine intima pentru sufletul tau acesta se deschide cu toate lucrurile constientizate si neconstientizate.
Binenteles cele mai importante drame sunt vechi, de cand eram copii. Sunt lucruri in dinamica cu parintii pe care nu le-ai rezolvat si care in momentul in care iubirea apare din nou/ sau senzatia ca de data asta e iubire, dramele apar si te lovesc din plin.
Sunt lucruri care poate s-au intamplat si lucruri care nu s-au intamplat insa noi ca si copii le-am interpretat asa. E important de inteles ca de cele mai multe ori realitatea copilului e foarte diferita de ce s-a intamplat.
Sa luam un exemplu:
Sa zicem ca Maria a crescut intr-o familie avand frati si surori. Fiind multi in casa a avut parte de competitie acerba pentru a primi iubire, atentie, laude, haine, jocuri, etc. Ca si mic copil a tras concluzia ca nu e demna de iubire, ca pentru a fi iubita trebuie sa meriti, trebuie sa faci ceva. Si atunci si-a dezvoltat comportamente care sa compeseze acest lucru: fie a devenit super simpatica si frumoasa, ingrijita si adorabila, fie a devenit super inteligenta si buna la scoala, cu medalii, diplome, si alte burse. Oricum face lucruri pentru a iesi in evidenta, pentru a primi laude, atentie si pentru a fi iubita.
Insa mama ei e prea ocupata cu ingrijirea copiilor si a casei. Tatal ei e cam plictisit cu viata anosta de familie si se joaca in cartier cu femei pline de viata si cu chef de distractie. Incep certurile in casa, cu o mama trista care jura ca toti barbatii sunt porci, infideli si cu un tata distant care se refugiaza in distractii.
Si uite asa Maria se simte abandonata, neiubita si invata primul model de iubire: Relatiile sunt nasoale, barbatii inseala dar stau cu tine, iubirea nu e usoara, trebuie sa o meriti, barbatul va fi mereu distant si nu poti avea incredere in el, la un moment dat te va abandona.
Si ca si copil va incerca sa indrepte lucrurile pentru ca are nevoie de un mediu plin de iubire. Isi va iubi tatal chiar daca in taina. Daca nu va reusi acest lucru se va simte vinovata si va cauta in relatiile viitoare sa indrepte lucrurile
Si cu acest inteles distorsionat va porni o serie de relatii nesanatoase, in care Maria va cauta atentie, validare si va alerga dupa barbati care mereu o vor trada, va deveni trista si va plange. Iar daca in viata ei vor aparea barbati care vor sa o iubeasca nu ii va vedea, pentru ca radarul ei recunoaste iubirea doar cand barbatul joaca in deplasare, e distant si ea trebuie sa lupte pentru a merita iubirea.
In relatiile asa zise de iubire incercam sa refacem dinamica esentiala dintre parintii nostri fara sa constientizam.
Pentru ca atunci cand mirosim potentialul de iubire acel mic copil care a suferit pentru ca nu a primit iubire, SPERA ca de data aceasta e momentul lui de a fi iubit, ingrijit, de a se simti protejat si in siguranta si iubit neconditionat.
Asta se intampla in relatiile care devin de lunga durata in care partenerii nu sunt constienti de dinamicile vechi sau care nu vor sa devina!! Seducatoarea Iubita, plina de energie, dorinta, sex salbatic si aventura se cuibareste in bratele iubitului care ii spune ca o va iubi mereu no matter what si se topeste….
Si atunci dintre toate Arhetipurile feminine (seducatoare, mame, prietene, fiice, misterioase, inocente, razboinice, curve, virgine) jucam 2 roluri esentiale in urma unui contract tacit. Sunt intr-o relatie cu tine si voi fi iubitoarea ta mama care te va ingriji, iti va gati, iti va cumpara haine, te va lasa sa te joci cu alti baieti, te va ierta cand vei fi obraznic daca tu te vei asigura sa fii grijuliul tata care ma va iubi, ma va proteja mereu si care nu ma va abandona. Si va proclam sot si sotie!!!
Inconstient in relatia de cuplu devenim fete cuminti, care vrem sa fim iubite, care vom face orice e nevoie sa ne pastram za Daddy happy pentru ca nu vrem sa-l pierdem. Ne sacrificam energia, puterea feminina pentru iluzia ca de data asta va fi diferit. Ne e frica sa ne aratam cine suntem cu adevarat, sa ne dam masca jos pentru ca am putea pierde iubirea.
Binenteles ca exemplul de mai sus e doar un exemplu si fiecare femeie are povestea ei.
Si revenind la titlul articolului – De ce moare cheful de sex intr-o relatie? cum naiba vrei ca acesta sa raman viu intr-o relatie daca iti percepi partenerul ca pe un tata protectiv? Daca tu joci rolul de fiica care a gasit exact ce are nevoie….sentimentul de a fi iubita in sfarsit. Cand in timp ce esti in bratele iubitului ai gasit acel sentiment mult ravnit de a te simti protejata si iubita.
Asta ar insemna sa faci sex cu tatal tau ceea ce e ingrozitor!!!!!!…Ai gasit ce ai nevoie…Asa ca azi te doare capul, maine ai crampe, apoi devii ok cu faptul ca el se joaca in cartier, apoi vin copiii si uite asa uiti ce e aceea dorinta sexuala si nu iti mai amintesti cand ai facut ultima data sex.
Da cheful se sex moare cand devenim plictisiti, si devenim plictisiti cand ne blocam energia. Si in multe relatii ne blocam energia pentru ca dinamica, schimbul tacit e unul de parinte/copil.
Atata timp cat e unul din arhetipurile pe care le joci nu e nici o problema pentru ca iti da savoare: esti seducatoarea in pat si fetita atunci cand va porniti intr-o excursie, insa cand exprimi o singura relatioane, un singur arhetip promordial atunci relatia iti va fi afectata.
Dupa momentul de constientizare si analiza sincera care e esential e important sa ne trezim energia si sa ne exprimam si prin celelalte arhetipuri, sa ne gasim jocul, scanteia interioara si zambetul plin de viata.
Cu drag de feminitate

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

FEMEIA

GATA INCEPEM CRUPUL PE DATA DE 7 NOIEMBRIE.

Dragele mele Femei va invit sa facem un grup online care in fiecare vineri sa ne intalnim si sa povestim, sa ne cunoastem si sa ne dezvoltam spiritual impreuna.
Desi vom discuta o ora dupa aceea vom avea teme de facut pentru a continua dezvoltarea si atunci cand nu suntem in contact. Vom face schimb de informatii, ne vom recomanda filme, carti, articole, tot ce ne poate ajuta sa ne dezvoltam cat mai armonios cu tot ce ne inconjoara.


Pentru luna noiembrie propun urmatoarele teme:
- 7 noiembrie "Relatia ta cu tine insuti"
- 14 noiembrie " Alegerea gandurilor si convingerilor pozitive"
- 21 noiembrie " Cultivarea pretuirii de sine"
- 28 noiembrie "Creaza-ti o stare de sanatate optima".


Investitie 100 lei pentru toata luna.  Pentru inscriere trimiteti mail: nagymelinda3@yahoo.com.

sursa

vineri, 31 octombrie 2014

TANTRA

In primul rand, tantra spune ca nici un barbat nu este doar barbat si nici o femeie nu este doar femeie; fiecare barbat este atat barbat cat si femeie si, la fel, o femeie este in acelasi timp femeie si barbat. De fapt, nimeni nu este doar Adam si nimeni nu este doar Eva: suntem Adam-Eva. Acesta este unul dintre cele mai importante principii care au fost descoperite prin introspectie.
Psihologia moderna a devenit constienta de aceasta. Dar Tantra o cunoaste si o proclama de cel putin 5.000 ani. Este una din cele mai mari descoperiri din lume pentru ca, avand aceasta intelegere, te poti orienta spre interior; altfel nu te poti orienta spre interior. De ce se indragosteste un barbat de o femeie? – pentru ca poarta in el o femeie, altfel nu s-ar indragosti. Si de ce se indragosteste de o anumita femeie? Doar sunt atatea mii de femei. Dar de ce, dintr-o data, o anumita femeie devine cea mai importanta pentru tine, ca si cum toate celelalte femei ar fi disparut si aceea ar fi unica femeie din lume. De ce? De ce te atrage un anumit barbat? De ce, de la prima vedere, ceva tresare brusc in fiinta ta? Tantra spune: fiecare barbat are si o natura feminina, fiecare femeie are si o natura masculina. Cand cineva din afara seamana cu femininul (sau masculinul) din tine te indragostesti – acesta este sensul iubirii.
Nu prea intelegi. Pur si simplu dai din umeri – spui ” asa s-a intamplat”. Dar exista un mecanism subtil. Oare de ce s-a intamplat cu o anumita femeie? De ce nu cu altele? Pentru ca imaginea ta interioara se potriveste oarecum cu femeia din exterior. Ceva se suprapune peste imaginea interioara si iti spui: “aceasta e femeia pe care o caut” sau “acesta este barbatul ideal”; acest sentiment este iubirea. Dar femeia din afara nu va fi la inaltimea asteptarilor, pentru ca nici o femeie din afara nu va intruchipa fidel femeia din tine. Poate ca ea se potriveste intr-o oarecare masura – exista o atractie, un magnetism, dar se va epuiza mai devreme sau mai tarziu. In curand vei constata ca sunt o mie si unu de lucruri care nu-ti plac la acea femeie. Va trece un timp pana sa-ti dai seama de aceste lucruri.
La inceput vei fi exaltat, entuziasmat, la inceput asemanarea te va coplesi. Dar , incet – incet, vei descoperi ca sunt o mie si unu de lucruri – detalii ale fiintei ei – care nu se potrivesc idealului tau interior, vei descoperi ca va instrainati. Da, o vei iubi in continuare, dar iubirea va fi lipsita de efervescenta, acea traire romantica va dispare. Si ea, la randul ei , va recunoaste ca o atrage ceva din tine, dar ansamblul nu o mai atrage. Din aceasta cauza fiecare sot incearca sa o schimbe pe sotia sa si fiecare sotie incearca sa isi schimbe sotul. De fapt, ce incearca ei sa faca si de ce? De ce o femeie incearca in permanenta sa-si schimbe sotul? Pentru ce? Ea s-a indragostit de acel barbat, apoi imediat a inceput sa-l modeleze. In clipa cand devine constienta de neconcordante, doreste sa le elimine. Ar dori sa alimine anumite parti din acel barbat, in asa fel incat el sa intruchipeze fidel idealul ei masculin. Si sotul incearca sa o schimbe pe ea , dar nu chiar atat de energic, nu cu atata incapatanare ca femeia, deoarece sotul oboseste foarte repede – femeia spera mai mult timp.
Femeia gandeste : ” Astazi sau maine sau poimaine – intr-o zi o sa-l transform”. Dureaza aproape 20, 25 de ani pt. a recunoaste faptul ca nu-l poti transforma pe celalalt. Cand ajunge pe la 50 de nai, femeia a trecut de menopauza si barbatul de andropauza; atunci cu adevarat imbatranesc si, incet, incet, isi dau seama ca nu s-a schimbat nimic. Au incercat din toate puterile, in toate felurile…femeia ramane aceeasi si barbatul ramane acelasi. Nici un om obisnuit nu poate transforma pe nimeni. Aceasta este o atitudine inteleapta – o intelegere superioara.
Acesta este motivul pentru care oamenii varstnici devin mai toleranti: stiu ca nu se poate face nimic. Acesta este motivul pentru care batranii au mai mult tact: stiu ca lucrurile sunt asa cum sunt. Acesta este motivul pentru care batranii devin mai ingaduitori. Tinerii sunt foarte furiosi si neingaduitori. Ei vor sa schimbe totul. Ei vor sa faca lumea asa cum si-ar dori-o ei. Ei se straduiesc cu ardoare, dar aceasta nu s-a intamplat niciodata; nu se poate intampla – nu este in firea lucrurilor.
Barbatul din afara nu il poate intruchipa fidel pe cel din interior si femeia din afara nu va putea fi niciodata identica cu cea din interior. De aceea iubirea aduce placere, dar si durere. Iubirea aduce fericire, dar si nefericire. Si nefericire este mult mai multa fericire.
Atunci ce este de facut? Ce solutie aduce tantra? Ce se poate face in aceasta situatie?
Tantra spune : Nu exista nici o posibilitate de a gasi implinirea in afara, va trebui sa va orientati spre interior. Va trebui sa va descoperiti femeia si barbatul interior. Va trebui sa stabiliti intre ei o simbioza. Aceasta este o mare realizare, singura realizare.
OSHO
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...