Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere. - Osho

joi, 5 martie 2015

Fii femeie până la capăt, doamnă


Prima lecție despre femeia spaniolă tradiţională, am primit-o de la ea, o bătrânică de vreo 80 de ani, văduvă, simpatică şi perfect lucidă. Nu era deloc ceea ce ştiam eu despre bunicuţele din ţara mea. În fiecare dimineaţă se trezea la ora fixă şi se aranja, ca şi cum ar fi fost ziua de mers la biserică. Apărea în fiecare zi îmbrăcată altfel, cu costume, rochii, taioare clasice, încălţată în pantofi de stradă eleganţi, întotdeauna cu toc şi care sunau puternic pe gresie, asortată cu bijuterii, machiată şi coafată. În prima zi când am văzut-o am crezut că pleacă undeva, că aşteaptă să vină taxiul s-o ducă, apoi am înţeles că asta era stilul ei de viaţă. Nu lucrase niciodată, era o perfectă „mestressa de casa”, supraveghea atent treburile casnice şi pregătirea mesei. Cu toate astea, nu uita să fie cochetă, îngrijită şi să continue să fie de fapt, înainte de toate, femeie. Aparţinea altei epoci, era obişnuită cu alt stil de viaţă. Era din garda veche a societăţii spaniole, în care femeile aveau datoria (şi limitarea) de-a vedea de casă şi de copii, în timp ce bărbatul trebuia să plătească facturile. Nu ştiu vouă, dar mie mi s-a întâmplat în multe perioade ale vieţii să-mi pese foarte puţin de cum arăt. Sarcină, lehuzie, copii mici, alăptat, copii bolnavi, perioade de şomaj sau concedii cu depresii… zile întregi în care nu ieşeam din halate de casă. Zile întregi în care te vedeai orice altceva numai femeie nu şi odată cu asta se ducea naibii şi respectul de sine, relaţia cu tine şi cu alţii. Degeaba te aştepţi în perioade ca astea să fii văzută, n-are nimeni ce vedea, normal că devii invizibilă pentru că fără să ştii, te comporţi ca o fantomă. Şi ne place sau nu să recunoaştem, multe probleme încep de aici: tu te faci că nu eşti, eu mă fac că nu te văd!
Acum, nu ştiu cine generează problema, cine greşeşte primul şi cine este mai vinovat decât celălalt. Femeia, căreia începe să-i pese tot mai puţin de felul în care arată, sau bărbatul care o face să simtă că nu-l mai interesează cum arată ea! Pentru că, inevitabil, în viaţa unei femei care naşte sunt momente în care n-ai ce face, nu poţi fi sexi că n-ai cum. Aşa că, dacă atunci simţi că lui nu-i pasă pentru că are oricum la ce se uita, că nu eşti doar tu pe lume, chestia poate degenera în nu se ştie ce! Nu mă mândesc c-am trecut prin perioade de-astea şi mă îndoiesc că există vreo femeie care să zică că n-a trecut pe-aici, iar doamna mai sus citată a fost un exemplu admirabil pentru mine. De la ea am înţeles că exact nu contează dacă cineva te vede sau nu, dacă cineva te va complimenta sau nu pentru ţinuta ta, pentru frumuseţea şi cochetăria ta! Este prea puţin important dacă se află vreun bărbat prin preajmă care să-ţi vadă mărgelele. Cel mai important este să faci asta pentru tine şi atunci cu siguranţă cineva îţi va zâmbi, fie și măcar femeia frumoasă și mulţumită din oglinda ta!
cochete
În Spania, doar după ’80 a fost aprobat divorţul. Până în anii ’70 o femeie trebuia să ceară aprobarea unui bărbat pentru a deschide un cont în bancă pe numele ei, nu avea dreptul să deţină paşaport sau să facă o reclamaţie la poliţie sau la judecător fără acordul soţului, al fratelui său al tatălui. Acum nu mai e valabil, dar concepţiile se schimbă greu. Femeile sunt mai prost plătite decât bărbaţii pentru munci egale, sunt puţine femei în posturi de conducere şi violenţa domestică atinge cote înspăimântătoare. În 2007, au fost ucise peste 70 de femei; peste 600 de femei ucise de partenerul de viaţa în ultimii 10 ani. Se fac multe eforturi pentru a schimba toate astea şi se vede. Poliţia ridică bărbaţii cărora li se face reclamaţie chiar şi pentru o înjurătură spusă pe un ton mai ridicat şi femeia primeşte ajutor, asistenţă, protecţie, din partea statului pentru ea şi copiii ei, dar din nefericire, câte-o moarte se mai întâmplă! La noi cine le ţine socoteală?
Femeia spaniolă modernă munceşte ca şi perechea ei acolo unde vrea, în orice domeniu de activitate, face carieră, se desparte şi divorţează, este mamă singură, în pereche tradiţională sau lesbiană, are o viaţă socială foarte activă şi pare că a uitat anii în care era considerată cetăţean de rang inferior. Iese în grupuri de la adolescente la „n” ani dansând şi distrându-se, fără bărbaţii sau mă rog, fără perechile lor de gen opus. Ar părea chiar exagerat libertinajul lor, dacă ar fi să mă iau după regulile tradiţionale româneşti, care încă nu văd cu ochi buni găştile de mame şi bunici neînsoţite prin baruri şi cluburi. Îşi iau revanşa probabil, mai ales bunicile, scăpate spre apusul vieţii de zidurile unei societăţi tradiţionale şi misogine. Au banii lor şi au aceleaşi drepturi şi datorii ca şi partenerii lor de viaţă.
Româncele noastre probabil sunt încătuşate mai tare de lipsa banilor şi mai puţin de prejudecăţile sociale… Ceea ce le-a rămas spanioloaicelor ca un bun obicei din vremurile pe care vor cu disperare să le lase în urmă, e obiceiul sănătos de-a fi mândre de frumuseţea lor, de cochetăria şi de eleganţa feminină. Poţi şi trebuie să fii îngrijită şi la 100 de ani, dacă ajungi până acolo. Nu e o ruşine şi nici n-o să auzi o femeie de aici să susţină că n-o mai interesează cum arată, că e bătrână şi nu mai contează, aşa cum auzi destul de frecvent declarat pe la noi. Recunoaşte, asta te interesează şi te va preocupa mereu. Pe-acolo se îmbracă modern şi se aranjează, nu există haine sau culori care să fie apanajul unei anumite vârste; ies la restaurante şi la cluburi, se complimentează între ele fără ipocrizie, îşi spun între ele guapa (frumoaso), reina (regină).
La început, mi se părea stânjenitor, pentru că eu n-am fost învăţată cu complimente în public şi am crezut că trebuie să fim mai degrabă modeste, decât mândre; dar acum îmi place, mi-e dor să-mi spună cineva reina. Modestia o fi bună, dar și stima de sine la fel, fiecare cu rolul ei. De la spanioloaice am învăţat că vârsta pe care o porţi în sulfet e mai importantă decât cea pe care o arată ridurile de la colţul ochilor, că femeia are tot dreptul să iasă unde vrea ea, singură sau cu cine are ea chef. Că nu e nici o ruşine să vrei să atragi priviri, să îţi doreşti să fii admirată, să fii complimentată şi să te mândreşti de complimentele primite. Şi că, în general, există încă viaţă după 40 de ani! Când am plecat din România, mă simţeam bătrână la 30 de ani; acum consider că viaţa începe după 40 de ani!
Fragment din capitolul „Muncind la negru în Paradis” al volumului “Sârme și portocali” ce va apărea în curând la Editura Herg Benet.

Delia Oltea Rusu

marți, 3 martie 2015

Renunță la Dualitate

 Citește, privește, analizează, trăiește,  simte, discerne, înțelege ...


   Osho : Primul lucru în Tao este să renunți la dualitate. Sexul nu este inferior şi samadhi-ul nu este superior. Samadhi-ul şi sexul sunt ambele expresii ale aceleiaşi energii. Nu este nimic lăudabil la samadhi şi nu este nimic condamnabil în sex. Acceptarea în Tao este totală, absolută. Nu este nimic greşit cu corpul şi nu este nimic frumos la spirit –ambele sunt frumoase. Diavolul şi Dumnezeu sunt una în Tao, raiul şi iadul sunt una în Tao, bine şi răul sunt una în Tao – este cea mai măreaţă înţelegere non-duală.
  Nu există nici o condamnare și nici o pregătire. Să te pregăteşti pentru ce? Nu ai decât să te relaxezi şi să fii. Dacă poţi să iubeşti o femeie în mod spontan … De fapt, Tao va spune că Tantra are o atitudine greşită, pentru că trebuie să te pregăteşti. Pregătirea înseamnă că te pregăteşti pentru viitor. Tao cunoaşte un singur timp care este acum; şi cunoaşte un singur loc care este aici. Acum este singurul timp şi aici este singurul loc. Aici este raişi, acum este nirvana. Deci nu te pregăti. Dacă într-un anumit moment iubirea curge, iubirea pune stăpânire pe tine, mergi cu ea.
 Nu împinge râul. Nu încerca să îi dai nici o formă. Nu încerca să o fixezi în nici un ritual. Doar mergi cu ea. În profundă încredere, în profundă recunoştinţă, mergi cu ea. În timp ce faci dragoste cu o femeie nu încerca să dovedeşti nimic– aşa cum încearcă să facă în Occident. Nu încerca să dovedeşti nimic pentru că atunci când începi să încerci să dovedeşti, mintea ta a intrat în scenă. În timp ce faci dragoste cu o femeie uită complet faptul că tu eşti bărbat şi ea este femeie.
 Lasă granițele să se contopească şi să se amestece. Nu rămâne un bărbat, altfel vei pierde – pentru că din nou intervine un dualism: tu eşti bărbatul şi ea este femeia. Nimeni nu ştie de ce două persoane fac de fapt dragoste. De multe ori se întâmplă ca bărbatul să devină femeia şi femeia să devină bărbatul. Cui îi pasă cine e cine? Şi dacă te gândești la asta atunci mintea este acolo şi mintea este bariera; nu permite ca unisonul să se întâmple total. Deci Tao spune simplu: mergi spontan, fără nici un ritual, fără nici o idee de a dovedi ceva. Şi ţine minte, nu folosi niciodată sexualitatea pentru nimic.
  Tantra o folosește ca pe un pas spre samadhi. Tao spune: nu folosi niciodată nimic drept mijloc. Totul este un scop în sine. În momentul în care începi să te gândeşti să mergi undeva, să ajungi undeva, să obţii un rezultat din asta, nu eşti total, mintea ta este divizată, eşti deja în viitor. Nu există mijloace şi scopuri. Totul este pur şi simplu în mod intrinsec un minunat scop în sine. În Tao acest lucru este de bază. Iubește, mănâncă, mergi la o plimbare de dimineață, înoată în râu, stai la soare, uita-te la stele – dar lasă ca totul să fie simplu, nu pentru altceva. Cântă un cântec, dar nu pentru un rezultat anume. Priveşte la acest copac, dar nu pentru un rezultat anume. Mergi la o plimbare matinală, dar nu pentru sănătate! Nu fi un naturopat! Doar mergi la o plimbare, este minunat.
  Sănătatea este un produs secundar ; nu trebuie să îți faci griji pentru ea, se întâmplă. Întinde-te la soare, bucură-te de el, dar nu pentru altceva. Stai acolo pentru faptul în sine. Asta e Tao. Şi în acea atitudine relaxată viaţa începe să se reverse în tine de peste tot. Toate uşile se deschid, toate ferestrele se deschid. Existenţa curge în tine, tu curgi în existenţă. Tao este foarte simplu; de aceea, pentru că noi suntem foarte complecşi, este foarte dificil. Lucrurile simple nu ne atrag. Tantra atrage mulţi oameni, dar Tao nu are atât de mult succes. Tao atrage foarte rar. Dacă Tao te atrage, consideră-te norocos. Chiar posibilitatea să fii interesat de Tao este o mare binecuvântare. Când traduci totul în termeni de Tao, devine spontaneitate.


Sursa: Osho, Tao-the pathless path, vol 2, cap.4, întrebarea 1, februarie 1977      http://oshojoy.ro/renunta-la-dualitate/

duminică, 1 martie 2015

Împreună în Familia Spirituală

Îmi place să contemplu cuplurile care îşi nasc continuu relaţia şi se completează, cuplurile în care partenerii au depăşit demult ca înţelegere faptul că atenţia asupra relaţiei SE DISIPĂ prin drame inventate, prin gelozii străduite, subordonări umilicoase, scenarii de urmăriri fanteziste, manifestări elucubrant-competiţionale.
Îmi plac cuplurile în care ideea de ÎMPREUNĂ se construieşte. Dar multe cupluri îşi disipă Energia Iubirii, ENERGIA COEZIUNII, prin proiectarea instantanee în ierarhii domesticos-plicticoase sau în scenarii în care vreunul dintre cei doi se desfăşoară pentru a-şi demostra sieşi sau altora, competenţa pentru jobul domestic, sau în scenarii în care demonstrează cu cât sacrificiu îşi târăşte partenerul, spre înălţimi de deveniri înşelătoare.
Îmi plac cuplurile în care firescul este la el acasă, în care ARMONIA este efectul modului natural în care cei doi se completează, în loc să afişeze cu încăpăţânare străduinţa asudată de a aplica vreun concept citit cine ştie pe unde şi înţeles pe sponci.
Îmi plac cuplurile în care între parteneri au fost eliminate gradele de comparaţie.
Îmi plac oamenii care fiinţează în cuplu.
Îmi plac cuplurile în care semnificaţia partenerului ESTE ACASĂ!
Îmi plac cuplurile în care semnificaţia “colegul de misiune” acumulativ-informaţională despre un alt rol, rol cu care umplu lista de bife asimilată conceptului de vieţuire, A FOST SUBSTITUITĂ CU “EL” sau “EA”, ESTE ACASĂ. Adică, este FIINŢARE.
Îmi plac cuplurile care crează emoţie, în care partenerii radiază împreună, care-şi sunt alături, din alte motive decât acela că s-au acceptat aşa cum sunt, probându-şi toleranţa-acceptativă; sunt alături pentru că simt completarea şi împlinirea în partener.
Îmi plac cuplurile care se află de aceeaşi parte a oglinzii, ZÂMBIND.
Îmi plac cuplurile în care partenerii se iubesc pur şi simplu, se iubesc şi când tac şi se iubesc când merg şi se iubesc când se ceartă şi care se iubesc când mănâncă, care se iubesc în baie, în care partenerii au nevoie să viseze împreună, care se iubesc în expandarea universului şi care se iubesc şi serios şi în glumă şi se iubesc şi când râd şi când plâng şi când cad şi când zboră.
Îmi plac cuplurile care radiază bucuria de a fi împreună şi o coboară în materie.
Îmi plac cuplurile care în loc să se străduiască să-şi menţină atenţia şi concentrarea ca să existe, SUNT.
Îmi plac cuplurile care îşi vorbesc cu ochii.
Îmi plac cuplurile care îşi vorbesc prin tot şi toate.
Îmi plac cuplurile din care ţâşneşte dansul.
Îmi plac cuplurile pentru care tăcerea este un punct de întâlnire, în loc să fie unul de separare.
Îmi plac cuplurile care sunt AICI şi ACUM.

http://www.scoala-zenla.net/impreuna-in-familia-spirituala/ 

joi, 26 februarie 2015

Schimba-ti atitudinea fata de corp si vei vedea ce se intampla-osho

Corpul este adevărul tău de bază, aşa că nu te împotrivi niciodată lui. Ori de câte ori te împotriveşti corpului fizic, te împotriveşti lui Dumnezeu. Ori de câte ori acţionezi fără respect faţă de corpul fizic, pierzi contactul cu realitatea, căci acest contact se realizează prin corpul tău. Corpul este puntea care te leagă de realitate, este templul fiinţei tale.
Tantra vorbeşte despre reverenţa care trebuie arătată corpului fizic, despre iubirea şi respectul faţă de trup, despre recunoştinţa faţă de acesta. Corpul este o minune a naturii. El este cel mai mare dintre mistere. Dar voi aţi fost învăţaţi să vă împotriviţi corpului. Vă lăsaţi uneori copleşiţi de un copac măreţ, de soare şi de lună, de o floare, dar niciodată de propriul vostru corp. Iar corpul vostru este cel mai complex fenomen din întreaga natură. Nici o floare, nici un copac nu are un corp mai frumos decât voi înşivă. Nici soarele, nici luna, nici stelele nu au un mecanism de funcţionare atât de evoluat ca şi voi. Dar aţi fost învăţaţi să apreciaţi o floare, care este un obiect simplu. Aţi fost învăţaţi să apreciaţi un copac, care este un lucru simplu. Aţi fost învăţaţi să apreciaţi pietrele, stâncile, munţii, râurile, dar nu şi propriul vostru trup. Acesta nu vă copleşeşte niciodată. Este adevărat că este atât de aproape de voi încât este uşor să uitaţi de el. Este atât de evident, încât este uşor să-l neglijaţi. Dar el reprezintă cel mai frumos fenomen din natură.
Primul lucru cu care trebuie să începi este să înveţi să îţi respecţi corpul, renunţând la toate prostiile care v-au fost băgate în cap cu privire la el. În caz contrar, nu vei reuşi niciodată să îţi trezeşti energia lăuntrică, nici să o reorientezi către interior, nici să ajungi în lumea de dincolo. Cel mai bine este să începi cu începutul, iar începutul este corpul fizic. Nu este deloc uşor să îţi accepţi corpul fizic. Voi îl condamnaţi, îi găsiţi întotdeauna greşeli, nu îl apreciaţi niciodată, nu îl iubiţi niciodată, dar pe de altă parte, aşteptaţi ca altcineva să vină şi să vă iubească trupul. Dacă voi înşivă nu îl puteţi iubi, cum ar putea altcineva să vă iubească trupul? Dacă voi înşivă nu vă iubiţi corpul fizic, nimeni altcineva nu îl va iubi, căci vibraţia voastră de respingere îi va ţine pe ceilalţi la distanţă.
Oamenii se îndrăgostesc întotdeauna de persoane care îşi iubesc trupurile. Altminteri nu se poate. Prima formă de iubire trebuie să fie aceea de sine; numai din acest centru se pot naşte celelalte feluri de iubire. În clipa în care te vei accepta aşa cum eşti, vei deveni frumoasă. Atunci când propriul vostru corp te va încânta, el îi va încânta şi pe alţii. Mulţi bărbaţi se vor îndrăgosti de tine, pentru simplul motiv că tu eşti îndrăgostită de tine. Acum eşti furioasă pe propriul corp. Această idee îi respinge însă şi pe ceilalţi, ea nu îi ajută să se îndrăgostească de tine; îi ţine la distanţă. Chiar dacă ar dori să vină mai aproape, în clipa în care îţi vor simţi vibraţia, se vor îndepărta rapid. Căutarea altor persoane apare numai din cauza faptului că nu ne iubim pe noi înşine. Altminteri, oamenii vin singuri la noi. Dacă vă iubiţi singuri, ceilalţi vă vor iubi la rândul lor.
Voi aveţi idei preconcepute în legătură cu felul în care ar trebui să arate corpul vostru, şi orice idee preconcepută nu poate conduce decât la suferinţă. Corpul este cel care trebuie să fie. Dacă ai deja o idee despre cum ar trebui să arate el, vei suferi; de aceea, renunţă la asemenea idei. Acesta este corpul pe care îl ai, corpul pe care ţi l-a dat Dumnezeu. Foloseşte-l, bucură-te de el! Dacă vei începe să-l iubeşti, vei descoperi cu uimire că el începe să se schimbe, pentru că atunci când cineva îşi iubeşte corpul, el începe să aibă grijă de el. Nu-l mai îndopi cu alimente care nu-i sunt necesare, pentru că îţi pasă de el. Nici nu-l înfometezi, căci ţii la el. Asculţi de cerinţele trupului, de impulsurile sale, de dorinţele sale, de momentul în care apar aceste dorinţe. Când îţi pasă, când iubeşti, te pui practic în rezonanţă cu trupul tău, iar acesta se armonizează automat.
Dacă nu-ţi iubeşti corpul, acest lucru va crea o problemă, căci atunci devii indiferent faţă de corpul tău, devii neglijent cu el. Cui îi pasă de duşmanul său? Nu îl vei mai privi în faţă; vei ajunge să-l urăşti şi mai mult. Şi, în realitate, tu eşti cel care a creat întreaga problemă.Corpul nu creează niciodată nici un fel de probleme; mintea este cea care creează probleme. Ideea că nu îţi place propriul corp este o idee mentală. Nici un animal nu suferă din cauza vreunei idei că nu-i place propriul corp… nici măcar hipopotamul! Nimeni nu suferă – ele sunt perfect mulţumite, căci mintea lor nu le creează asemenea probleme artificiale.
Renunţă la idealul abstract. Iubeşte-ţi corpul aşa cum este, consideră-l un cadou de la Dumnezeu. Bucură-te de el şi îngrijeşte-l aşa cum merită. Fă exerciţii fizice, mănâncă atât cât trebuie, dormi atât cât trebuie. Ia toate precauţiile necesare, căci acesta este instrumentul tău, la fel ca şi maşina pe care o cureţi, la ale cărei semnale eşti atent tot timpul, ca să vezi dacă nu este ceva în neregulă. Ai grijă de corp, chiar dacă este afectat de o singură zgârietură. Ai grijă de corpul tău, şi el va deveni frumos; chiar este! Este un mecanism atât de superb, atât de complex, dar care lucrează totuşi cu atâta eficienţă timp de 70 de ani sau mai bine. Indiferent dacă tu dormi sau eşti trează, dacă eşti conştientă sau nu de el, el continuă să funcţioneze în tăcere. Chiar dacă nu ai grijă de el, el tot funcţionează, având grijă de tine. Orice om ar trebui să fie recunoscător corpului său!
Schimbă-ţi atitudinea şi vei constata că în şase luni corpul tău îşi va schimba forma.Iubeşte-ţi corpul şi vei vedea că el începe să se schimbe. Se simte iubit, îngrijit, util. Corpul este un instrument foarte delicat, iar oamenii se folosesc de el în mod evident, fără menajamente. Schimbă-ţi atitudinea faţă de el şi vei vedea ce se întâmplă!”
Sursa;http://fiituinsutimaa.wordpress.com/

miercuri, 25 februarie 2015

“Este o mare diferență între bărbatul care te vrea și bărbatul care ar face orice să te aibă” –

Scrisoare de la o prietenă

large (5)
“În viața unei femei vor exista întotdeauna mai mulți bărbați. Pentru că o femeie frumoasă este dorită. Ceea ce nu înțeleg mulți este că o femeie trebuie cucerită și păstrată. Despre partea aceea legată de cucerit n-am să-ți vorbesc pentru că este prea simplă și categoric mult mai lipsită de importantă decât partea în care bărbatul tău chiar luptă să te păstreze. Dacă această scrisoare va ajunge în mâinile unui domn și va ridica mirat din sprâncene, vreau să-i subliniez faptul că trebuie să lupți ca să păstrezi o femeie în viața ta.
Da, desigur există și femei care se cuceresc și se păstrează ușor, femei care nu cer mult. Ele o să-ți ceară de obicei o seară în club sau un buchet cu trandafiri de Ziua îndrăgostiților pentru că așa au văzut la prietenele lor. Eu pe ele nu le numesc femei, ci fetițe naive. Iar ție, draga mea prietenă, îți scriu ca să-ți spun că trebuie să ceri mult… pentru că meriți mult!
Nu tu te mulțumi cu un bărbat care te dorește pentru că ești frumoasă și delicată. Nu te mulțumi cu un bărbat care îți poate oferi bogății materiale și nici cu un bărbat care își motivează toate greșelile cu un “Totuși te iubesc”. Nu, draga mea! Dacă vrei să primești mult, nu uita să ceri mult! Luptă să te faci respectată. Da, există destui bărbați care vor râde de tine pentru asta, dar, crede-mă, cel potrivit te va aprecia tocmai pentru că nu i te dăruiești din prima săptămână.
Un bărbat nu se cucerește prin sex. Nu un bărbat de la care vrei apoi să obții respectul și aprecierea sinceră. Să faci dragoste cu mintea unui bărbat, să-i colinzi cele mai ascunse colțuri ale inimi și să-i sorbi ideile, asta înseamnă să construiești o relație. Să-l faci să-ți iubească mintea, sufletul și abia mai apoi trupul.
Pentru că, draga mea, există o mare diferență între bărbatul care te vrea și bărbatul care ar face orice să te aibă. Și poate că nu înțelegi acum pentru că nu ai dat de omul potrivit, dar nu te vinde ieftin altora și așteaptă-l. El există, întotdeauna. Doar că tu ești prea naivă uneori și le cedezi celor care-și arată admirația prin vorbe mari și cadouri frumoase. Bărbatul care te va dori pe viață nu-și va pune inima pe tavă după două întâlniri. El nu te va dezbrăca din priviri de la primul dans. Dimpotrivă, se va arăta mai rece și mai inaccesibil și va căuta să te cunoască, nu să te posede câteva nopți.
Lasă-te cucerită greu și luptă să-i arăți că ești diferită. Fă-l să se îndrăgostească de tine, cea adevărată, nu de femeia care iese mereu aranjată din casă. Arată-ți chipul nemachiat și sufletul dezgolit. Vorbește-i despre visurile și ambițiile tale și află dacă e dispus să te susțină. Și nu, nu vorbesc de susținere materială, ci de a-l face pe el să fie umărul pe care vei plângă în ziua în care toate lucrurile îți vor ieși pe dos și mâna care va sta întinsă să te ridice atunci când ești la pământ. Arată-i că ai personalitate, idei și speranțe. Arată-te așa cum ești tu! Și dacă nu te va iubi pentru asta, nu el este cel potrivit.
Fii femeia lui. Fii sinceră și spune-i orice ai pe suflet. Nu-l face gelos cu alți bărbați și nu-l suspecta că îți este infidel. Prezintă-l fetiței care ai fost, femeii care ești și femeii care vrei să devii într-o zi. Susține-l și oferă-i atenția ta! Când lucrurile vor merge pe dos, fii mâna care-l mângâie și sărutul de pe fruntea lui încruntată de griji. Fii iubita, soția, mama, sora, prietena și amanta lui. Explică-i atunci când greșește și nu sta bosumflată așteptând să-ți ghicească gândurile. Nu te teme de tăcerile voastre frumoase și nu umple toate clipele cu vorbe fără rost. Nu-i cere cadouri materiale, ci doar iubirea sinceră.
Asigură-te că te iubește pentru tot ceea ce nu arăți lumii, dar el cunoaște despre tine. Asigură-te că visul tău este și visul lui și că-l vei susține în tot ceea ce va dori să înfăptuiască cu tine sau de unul singur. Abia atunci vei ști că ai găsit nu un bărbat dispus să te cucerească, ci unul dispus să te păstreze pe viață!

sursa

marți, 24 februarie 2015

Cei patru dragoni relaționali


Ca într-un joc de DOMINO, relaţiile disfuncționale trec prin patru faze care se declanşează secvenţial şi se finalizează cu aşa-numita „singurătate în doi”. Aceste faze au caracteristici bine definite şi, odată înţelese, pot fi evitate. Eu le numesc ”dragoni ai manipulării” pentru că au o natură periculoasă şi… „ascunsă”. În esenţă, un dragon este o creatură pe care nu ai văzut-o niciodată şi de care te cam temi… sau ar fi înţelept să te temi… La fel, în cazul manipulării, ar fi bine să te temi de efectele acesteia şi, implicit, să le conştientizezi şi să le eviţi.
Să analizăm dragonii în detaliu, să le dăm nume şi caracteristici, ca să îi putem anihila mai uşor:
Primul dragon: Rezistenţa
rezistentaLa începutul relaţiei, entuziasmul şi emoţia oferă suficientă energie pentru ca relaţia să meargă… de la sine.
După o vreme, începi să realizezi că există la partenerul tău şi lucruri care… nu îţi plac.
Dacă e vorba de partenerul de afaceri, poate că te deranjează faptul că este plin de idei, dar nu le duce la bun sfârşit. Sau, dimpotrivă, faptul că e prea pedant şi se pierde în detalii fără importanţă.
Dacă e vorba de partenerul de cuplu, poate că începi să observi anumite obiceiuri pe care nu le-ai conştientizat la început… Tu pui dopul la pasta de dinţi? Dar el (ea)?
La nivel mental, vei începe să opui rezistenţă acestor comportamente, chiar dacă nu spui (încă) nimic de ele. Dacă îţi cere să faci ceva, spui ”da” fără entuziasm şi, uneori, chiar eviţi să duci la bun sfârşit lucrurile la care te-ai angajat. E o rezistenţă pasivă. Comportamentele celuilalt, deşi nesemnificative din punctul lui de vedere, îţi manipulează reacţiile de fiecare dată când se produc. Vestea proastă este că acest dragon… naşte repede pui: rezistenţele se acumulează şi focul mocnit riscă să se transforme în vâlvătaie.
Dragonul Rezistenţă se anihilează, în primul rând, prin anticipare şi selecţie. Ştiu că poate sună cinic, dar selectarea partenerilor pe baza unor criterii clare este cea mai sigură cale spre succesul unei relaţii. Stabileşte-ţi criterii foarte clare în legătură cu parteneriatele pe care le faci. O întrebare care ţi-ar putea fi utilă aici este: Ce calităţi trebuie să aibă şi ce defecte trebuie să nu aibă persoana cu care relaţionez?
După ce ai intrat în relaţia de cuplu sau într-un parteneriat de afaceri, rezistenţele pot fi mai greu de anihilat şi ele se transformă, rapid, în resentimente… Adică, al doilea dragon.
Al doilea dragon: Resentimentul
resentimentResentimentul este o emoţie puternică de respingere la adresa comportamentului celuilalt, încă neverbalizată (nu spui nimic!). Ca aburul într-o oală sub presiune, frustrarea ta se acumulează continuu.
Într-o relaţie de cuplu, ar putea fi vorba de resentimente la adresa celuilalt de tipul:
”de ce trebuie să lase mereu farfuria pe masă după ce mănâncă…” sau ”de ce stă în baie atât de mult” sau ”de ce are ticurile astea verbale cumplite”, etc…
Frustrarea este întreţinută de confirmarea aşteptării că celălalt va face, DIN NOU, acelaşi lucru, deşi ar trebui să ştie de-acum că nu îţi place. (Apropo… i-ai spus?)
Al doilea dragon se anihilează vorbind deschis despre ceea ce te deranjează. Fă o ”verificare de rutină” şi decide care dintre lucrurile care te deranjează la celălalt riscă să se transforme, în viitor, într-un balaur (dragon) mai fioros decât resentimentul.
Apoi, solicită o discuţie pe această temă cu persoana în cauză şi explică-i deschis motivaţia ta.
Ai şanse mari să anihilezi ”dragonul Resentiment”, mai ales dacă alegi un moment prielnic în care amândoi să păstraţi o atitudine deschisă şi sinceră.
Manipularea pe care o exercită dragonul Resentiment este, de regulă, una inconştientă. Cel care are acele comportamente nedorite poate simţi că partenerul este nemulţumit, dar nu ştie, încă, de ce. Pe de altă parte, aceste comportamente continuă să declanşeze la partener reacţii interne din ce în ce mai neplăcute, ca şi când ai continua să porţi aceiaşi pantofi care ţi-au provocat băşici în călcâi.
Al treilea dragon:  Respingerea
Studio shot of a young couple fightingRespingerea este primul dragon care aruncă flăcări !
Adică, primul dragon care se manifestă zgomotos în exterior.
Dacă nu ai vorbit deschis despre rezistenţele şi resentimentele tale, ele se acumulează până când găsesc o cale de a ieşi la suprafaţă, de obicei zgomotos şi disproporţionat.
Într-un parteneriat de afaceri, cel care izbucneşte îi ia prin surprindere pe ceilalţi tocmai pentru că “nu a spus până acum nimic” despre nemulţumirile lui. Brusc, sub stăpânirea dragonului Respingere, devii furios şi intolerant la exterior, îţi dai demisia, rupi contractul de asociere, părăseşti afacerea sau îl dai în judecată pe celălalt.
În formele sale mai puţin dramatice, dragonul Respingere se manifestă prin vociferări zgomotoase în prezenţa sau absenţa destinatarului. Este vorba de criticismul distructiv. Simplu spus, îţi verşi amarul.
Anihilarea acestui dragon poate necesita ajutor din partea unor prieteni sau a unor specialişti. Practic, dezechilibrul emoţional care îl însoţeşte face dificilă găsirea de soluţii raţionale prin discuţii calme şi rezonabile.
Dragonul Respingere poate să însemne îndepărtarea totală sau doar parţială a celuilalt.
Dacă este doar parţială, când “flăcările” se mai domolesc, intervine o ”perioadă de acalmie” – cel mai parşiv dintre toţi dragonii manipulării inconştiente.
Al patrulea dragon:  Resemnarea
resemnareProbabil cel mai bun exemplu de resemnare este relaţia de cuplu în care partenerii sunt mai mult colegi de cameră decât prieteni… Pe uşa camerei lor ar putea fi pusă o etichetă cu textul “Singurătate în doi – natură moartă”.
În afaceri, se poate observa, de asemenea, influenţa acestui dragon atunci când fiecare dintre parteneri lucrează în “departamentul lui”, evitând, pe cât posibil, şedinţele sau întâlnirile de strategie, şi îşi urmăreşte propriile interese, independent de cele ale…colegului.
Cei din jur pot fi chiar păcăliţi de aparenta linişte care domneşte între cei implicaţi…. Dar este doar liniştea care prevesteşte furtuna…
În realitate, “partenerii” se manipulează reciproc pentru a petrece cât mai puţin timp împreună şi pentru a se focaliza pe activităţi individuale sau cu alte persoane care le aduc mai multe satisfacţii. Scuza “n-am timp” este un simptom evident în acest tip de manipulare.
De fapt, dragonul Resemnare pândeşte ocazii în care să “finalizeze” relaţia. Această finalizare nu înseamnă, neapărat, ruptură fizică. Este, mai curând, un simptom psihologic al ”eutanasierii relaţiei”, cu acordul părţilor şi cu păstrarea aparenţelor.
Ruptura va interveni, însă, cel mai probabil pentru că, în căutarea satisfacerii propriilor nevoi, fiecare dintre cei doi va începe să se mişte în sensul dorinţelor sale, de obicei contrare celor ale partenerului.
Anihilarea acestui dragon este Calea alegerii. Practic, când ai conştientizat că te afli în Resemnare, ia o decizie fermă în legătură cu viaţa ta: vrei să continui în relaţie sau în afara ei ?
În primul caz, decide ferm ce poţi să faci şi acţionează. În al doilea caz, acţionează, de asemenea. Resemnarea este, inevitabil, însoţită de apatie, o energie foarte grosieră şi aducătoare de insatisfacţii pe termen lung. Acţiunea, în schimb, este însoţită de energie şi motivaţie.
***
Dacă vrei să eviți acești dragoni, soluția este să începi cu tine ! Mai exact, să conștientizezi ce anume se întâmplă atunci când apare primul sau al doilea sau al treilea dragon. Dacă ajungi la al patrulea dragon, cele prezentate în continuare te pot ajuta numai dacă vrei foarte mult să salvezi relația.
Așadar, cu ce ar fi bine să începi ? Cu înțelegerea situației în care te afli!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...